E vorba despre aroganța tradițională a Rusiei față de vecinii ei? Sau la mijloc sunt și slăbiciunile marinei militare autohtone, fiindcă starea în care se află nu e departe de situația marinei ucrainene la începutul războiului? Apartenența la NATO face diferența, numai că România nu folosește destul oportunitățile pe care le are pentru a-și reface inclusiv forțele navale militare.

Vestitele aeronave AWACS ale NATO ajung azi în România pentru a proteja granița Alianței cu Marea Neagră, după ce la sfârșitul săptămânii trecute zece nave rusești au plecat brusc din portul rusesc Novorossiisk spre Vest. Specialiștii ministerului Apărării de la Londra susțin că această manevră a marinei rusești ține mai degrabă de precauție, decât de o posibilă ofensivă. Altfel spus, rușii s-ar teme de amenințarea dronelor ucrainene și n-ar avea o strategie clară a migrației submarinelor și marilor nave de război. Novorossiisk era înainte de anexarea Crimeei portul militar de rezervă al Rusiei, pentru cazul în care Sevastopolul, aflat în peninsulă, pe teritoriul ucrainean, ar fi fost în pericol să fie evacuat.

După distrugerile suferite de marile nave de război din Sevastopol în primăvara anului trecut și apoi în toamnă, Rusia se teme să nu-și piardă rezervele din Novorossiisk. Practic, Ucraina, o țară fără flotă, după cum nota ironic BBC, a forțat marina rusească nu doar să se retragă, ci și să se ascundă în golfurile din Crimeea sau la Novorossiisk. Germanii au folosit în al Doilea Război Mondial o strategie similară pentru a-și proteja marile nave, preferând să le țină ascunse, fără să le folosească, decât să le piardă.

Rusia pare să se afle întrucâtva în această situație, după ce a rămas fără simbolurile flotei sale din Marea Neagră, dacă într-adevăr cele zece vase de război dislocate din Novorossiisk, între care se află submarine și nave de debarcare, nu se află într-o misiune de atac, ci într-una de fugă.

O analiză a Clubului Amiralilor din România notează că „în ciuda atacurilor ucrainene de succes, Moscova păstrează încă avantaje critice” în Marea Neagră, fiindcă operează din zone de coastă relativ sigure și poate lansa atacuri la distanță mare asupra infrastructurii critice din Ucraina. Specialiștii români consideră că Rusia se bucură în continuare de „o relativă dominație militară în Marea Neagră”, fiindcă are fregate, corvete și submarine cu ajutorul cărora poate hărțui forțele ucrainene și poate lovi ținte civile: „Strategia navală a Rusiei în Marea Neagră nu poate fi separată de obiectivele sale militare mai largi. O înfrângere majoră a forțelor Rusiei pe teritoriul ucrainean ar putea forța Kremlinul să se retragă în bastionul său defensiv de la Marea Neagră, de unde poate încerca să-și folosească puterea navală relativă pentru a menține un status quo militar, a bloca un conflict înghețat sau a câștiga suficient timp pentru a se reînarma pentru viitoarele atacuri asupra Ucrainei. Rusia încă se simte ca și cum ar avea un anumit grad de adâncime strategică în Marea Neagră”. De aceea, reprezentanții Forumului Securității Maritime din România susțin că Occidentul ar trebui să ajute Ucraina în această ecuație navală inegală, care până acum ar fi fost neglijată.

Situația marinei militare române nu e departe de cea a Ucrainei la începutul războiului, potrivit experților de la Romania Military, care consideră că țara are acum oportunitatea de a-și reconstrui forțele navale, adesea ocolite de bugetele MApN. Aceste forțe ar trebui inclusiv să aibă capacitatea de a proteja Zona Economică Exclusivă din Marea Neagră „în condiții de conflict gri, nedeclarat, așa cum probabil că vom avea în următorii ani cu Federația Rusă”. Fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu s-a plâns anul trecut că „mai sunt momente în care nave militare ruseşti se apropie de zona economică exclusivă a României”, dar că deocamdată nu au fost incidente care să ducă la declanşarea unui conflict.

România ar trebui, deci, să aibă printre primele obiective de securitate redimensionarea, regândirea și în general refacerea marinei militare prin renunțarea la „vechile structuri și tradiții”, dar fără excese inovative, fiindcă „mările sunt stăpânite de nave tot așa cum și cerurile sunt stăpânite de aeronave”.

Deocamdată nu există o discuție extinsă sau un plan bine definit pentru popularea apelor teritoriale autohtone cu vase militare de apărare, deși poate că ministrul Apărării le-a trimis decidenților un raport despre slăbiciunile României la Marea Neagră. Sau, poate că România așteaptă noua Strategie a Statelor Unite privind această regiune și care urmează să fie definită pe parcursul acestui an. Până atunci, însă, Bucureștiul ar putea să-și definească urgențele la Marea Neagră, în special în perimetrele de unde va începe extragerea gazului, pentru a evita manevre hibride, care ar putea duce la catastrofe.