Am primit doar un răgaz, până la prezidențialele din, cel mai probabil, martie-aprilie, pentru a ne pregăti de un nou impact și de aceste pregătiri depinde dacă el va fi sau nu letal pentru democrația și societatea românească.

Și pregătirea ar trebui să înceapă cu înțelegerea semnalului dat de votul din 24 noiembrie.

Ce e de înțeles?

Sigur, o parte dintre votanții lui Călin Georgescu sunt conspiraționiști iremediabili, alții antiglobaliști neîmpăcați, alții fascinați de tămăduitori sau dacopați, homofobi, naționaliști radicali. Ei probabil că vor rămâne pe aceleași poziții și ar vota orice candidat care le satisface credințele.

Dar nu cred că ei sunt majoritari în electoratul lui Călin Georgescu. Dacă ar fi fost, fenomenul s-ar fi manifestat demult.

Marea masă a celor care au avut această opțiune sunt oameni doar extrem de furioși pe întreaga clasă politică și radicalizați din cauza dezamăgirilor repetate. Ei nu l-au votat pe Georgescu ca persoană, unii nici nu știau mare lucru despre el, ci și-au votat propriile frustrări.

Lor li se adaugă o zonă socială căreia nimeni nu i se adresează, la care nimeni nu ajunge, care se simte desconsiderată atât de conducători, cât și de restul societății, oameni care au simțit că pentru prima dată cineva li se adresează prin singurul vehicul accesibil către ei, TikTok, distracția la-ndemâna oricui, fără efort financiar sau intelectual.

Principalul efort al următoarelor luni, până la prezidențiale, trebuie să fie recuperarea unei părți cât mai mari din aceste două categorii, care să primească primele semnale clare că lucrurile încep să se schimbe. Este esențială începerea refacerii în ritm alert a încrederii în instituțiile statului, în vot și democrație.

Primul semn - constituirea Guvernului

Dacă partidele vor începe cu același negocieri netransparente, exclusiv pe funcții pe care să și le împartă indiferent dacă au oameni calificați pentru ele, dacă vor veni cu aceleași figuri prăfuite și decredibilizate de miniștri, semnalul va fi foarte prost.

Oamenii vor să vadă figuri noi, educate, cu cariere serioase în spate, care și-au făcut școlile la timp.

Apoi, va fi foarte important modul în care va începe viitoarea guvernare. Prima condiție va fi transparența și onestitatea. Mulți oameni sunt dispuși să accepte chiar măsuri impopulare cu condiția să le fie explicate simplu și credibil. Dacă iar vor începe cu populisme, abureli, vorbe mari și sforăitoare, tensiunea va continua să crească.

La fel, dacă iar vor începe să se certe, să-și arunce lături în cap, în timp ce se înțeleg de minune la împărțeala sinecurilor și a banilor. O mare parte din rezultatul votului a fost consecința faptului că de ani de zile dezbaterea politică și confruntarea electorală au fost echivalate cu bălăcăreala dezgustătoare.

Nu va fi ușor, cât timp acest început de guvernare se va suprapune campaniei prezidențiale, dar business as usual nu mai funcționează, s-a terminat o epocă, lumea s-a schimbat.

Alegerile pe bază de pomeni electorale, găleți și tricouri, adunări câmpenești, primari care aliniază oamenii la vot s-au dus. Campania se face cu alte mijloace, cu alte mesaje și cine nu înțelege piere, cum au pierit dinozaurii.

Cine va candida?

Apoi, esențiale vor fi noile candidaturi.

Eu sper că niciunul dintre candidații din zona proeuropeană cu șanse reale de a juca finala, cel puțin, să nu fie de pe lista care a candidat în 24 noiembrie. Candidații cu șanse în alegerile de-abia anulate au fost o rușine a politicii românești, cea mai slabă și penibilă garnitură din ultimii 35 de ani.

Domnul Ciolacu și-a primit măsura tracțiunii electorale, și-a arătat toate fisurile și limitele, ar fi deja enorm să rămână, circumstanțial, premier. Domnul Ciucă a obținut un scor lamentabil, e deja complet discreditat.

Iar doamna Lasconi a ajuns în finală doar pe vârful unui val de spaimă antiextremist pentru care a primit și votul unor oameni îngroziți de inadecvarea domniei sale.

Citiți articolul integral AICI.