A fost odată ca niciodată o țară care, timp de patru săptămâni, s-a prezentat într-o lumină grandioasă. O țară care a luat în serios sloganul ”Lumea întreagă vine în vizită la prieteni” și care a reușit să arate că germanii sunt deschiși, simpatici, relaxați. ”Chiar așa să fie germanii?” – se vor fi întrebat numeroși străini pe parcursul nemaipomenitei veri a anului 2006. A fost o lună în care până și soarele, notoriu pentru zgârcenia sa în această parte a lumii, și-a proiectat din belșug razele peste marea de steaguri negre, roșii și aurii, stârnind o euforie realmente contagioasă. 

Întreaga țară a trăit fără îndoială ”basmul unei veri”, o lună fotbalistică de vis, care a intrat în mod justificat în istoria fotbalului german. Lucrurile au fost întrucâtva romanțate, pentru că, așa cum s-a dovedit ulterior, ”vara de vis” a fost probabil cumpărată de Federația Germană de Fotbal. Cu toate acestea, 18 ani mai târziu, ea este invocată din nou și din nou la Campionatul European. Iar cea mai insistentă întrebare în perioada premergătoare turneului a fost: "Ar putea Campionatul European din acest an să ne aducă o nouă vară de vis?”

Dramaturga Dagrun Hintze, autoarea cărții "Ballbesitz", consacrată sportului rege, a dat următorul răspuns pentru DW: "Înclinația spre trecut este tipic germană. Populația germană nu este în general prea dornică de schimbare. Ultimul lucru de care avem nevoie acum ar fi apariția unei noi frenezii și a unui narcisism, care a fost  minunat în 2006. Acum suntem pur și simplu într-o altă lume, care ne impune să avem o viziune realistă. Acesta este un lucru bun pentru că în 2024 este mai mult vorba despre cum putem aduce laolaltă oamenii din această țară”.

Fotbalul, sursă de relaxare într-o țară polarizată

Fapt este că în 2006 lumea nu cunoscuse pandemia, nu trecuse prin criza refugiaților, nu asista la un război de agresiune rusesc în Ucraina și nici nu își putea imagina un triumf al Alternativei pentru Germania, partid cel puțin parțial de extremă dreapta, în alegerile europene, ori faptul că formațiunea va deveni cea mai puternică forță politică în estul țării. Prin urmare, Campionatul European de Fotbal are loc într-o țară divizată.

O țară care făcuse pași înainte. Așadar, fotbalul a venit exact la momentul potrivit, după cum spune pentru DW politologul și istoricul Jürgen Mittag de la Universitatea de Educație Fizică din Köln.

"Starea de spirit din Germania este cu siguranță mai pozitivă decât era înainte de Campionatul European. Pentru mulți cetățeni, dar și pentru oaspeții din străinătate, Campionatul European a fost până acum o mare petrecere pe care oamenii au sărbătorit-o împreună. Temerile pe care oamenii le-au avut cu privire la problemele de securitate nu s-au materializat. Poate că și poporul german s-a unit puțin mai mult”.

Antrenorul Nagelsmann ca un președinte german

Noul selecționer al naționalei, Julian Nagelsmann, a dorit și el să aibă o contribuție la ameliorarea lucrurilor. Într-un discurs pasional și emoționant, tehnicianul în vârstă de 36 de ani a făcut apel la o mai bună coexistență. Vorbind ca un cancelar sau președinte german, el a spus că echipa națională ar trebui să fie un model pentru societate. "Dacă îl ajut pe vecinul meu să taie gardul viu, va termina mai repede decât dacă o face singur", a declarat Nagelsmann, câștigând admirația multor oameni politici germani.

"Fotbalul s-a mutat în centrul dezbaterilor sociale. Ca urmare, chiar și un antrenor național de fotbal poate acționa dincolo de limitele înguste ale sportului și își poate folosi propriul rol și propria poziție pentru a promova anumite probleme sociale cu un anumit scop intenționat", spune Mittag. El adaugă: "Fotbalul, ca și sportul în general, poate realiza o sumedenie de lucruri grație puterii sale de mobilizare. Însă fotbalul nu este un instrument pentru îndreptarea evoluțiilor nedorite, salvarea obiectivelor politice sau pentru orientarea unei țări într-o direcție diferită, cel puțin nu pe termen lung și permanent”.

Fotbalistul Kylian Mbappé face politică

Pe termen scurt, însă, pare să funcționeze. Starul fotbalului francez Kylian Mbappé a ținut un discurs incendiar în timpul turneului în care a vorbit despre alegerile din Franța și a adoptat o poziție clară: "Extremiștii bat la ușă. Acesta este motivul pentru care vă invit să mergeți la vot!", le-a transmis el tinerilor alegători francezi, pentru ca mai apoi să adauge: "Nu trebuie să permitem țării noastre să cadă în mâinile acestor oameni".

Marine Le Pen, de la Rassemblement National, formațiune naționalist-conservatoare, a replicat că francezii sunt sătui de lecții și de sfaturi despre cum să voteze. În cele din urmă, însă, fotbalistul care a făcut politică și a ajuns la sute de mii de oameni prin intermediul rețelelor de socializare a câștigat, căci RN s-a clasat doar pe locul al treilea în al doilea tur de scrutin. Evenimentele sportive majore au devenit din ce în ce mai politice în ultimii 20 de ani, remarcă Mittag.

"Declarațiile lui Kylian Mbappé cu privire la alegerile din Franța, sârbii care au fost pedepsiți pentru că au arborat steaguri cu Kosovo ca parte integrantă a Serbiei în blocul lor de fani și dezbaterea din jurul lui Demiral și al "salutului lupului" sunt exemple ale politizării crescute și ale faptului că declarațiile și simbolurile politice sunt acum folosite într-o manieră foarte direcționată”, spune expertul.

AfD și problemele sale cu echipa națională

În Germania, un simbol diferit – mai precis un tricou - a iritat Alternativa pentru Germania. Tricoul violet și roz al echipei naționale germane nu este suficient de "masculin" și reprezintă "propaganda diversității multiculturale", au criticat cei de la AfD. În cele din urmă, tricoul a devenit cel mai bine vândut tricou (folosit în meciurile din deplasare) din istoria tricourilor DFB.

În plus, mulți politicieni AfD nu au simțit neapărat nevoia să încurajeze echipa națională. Maximilian Krah, fost candidat al partidului în alegerile europene, i-a catalogat drept o "forță mercenară" și o "legiune străină", în timp ce Björn Höcke, liderul AfD din Turingia, a declarat că nu se mai poate "identifica cu echipa națională". La congresul din Essen al partidului, o moțiune de întrerupere a reuniunii pentru meciul cu Danemarca a fost adoptată doar cu o majoritate infimă.

Germania: o țară nu tocmai perfectă

Marea majoritate a germanilor și-a susținut din nou echipa națională după o lungă perioadă de timp. În pofida, ori poate datorită nefericitei eliminări în sferturile de finală împotriva Spaniei.

Teza lui Dagrun Hintze este că fotbalul nu este în esență despre victorie. "Esența este povestea, pierdem împreună, câștigăm împreună. Iar acum am pierdut împreună, și nu doar echipa, ci și fanii. Poate că este o lecție bună de învățat despre cum am putea să ne adunăm din nou în jurul acestei echipe și să începem să iubim acești jucători și antrenori".

Dacă excludem fluierăturile jenante ale suporterilor germani împotriva fundașului spaniol Marc Cucurella în semifinala cu Franța de la München, Germania a făcut o imagine bună la Campionatul European: stadioane pline și o atmosferă fantastică la vizionările publice. Iar cea mai mare desfășurare din istoria Poliției Federale Germane, cu 22.000 de ofițeri în fiecare zi, a decurs fără probleme. Fanii străini au văzut o țară care trăiește și respiră fotbal - în contrast cu Cupa Mondială mai degrabă sterilă din Qatar. De n-ar fi fost trenurile nepunctuale, indicațiile doar în limba germană și ritmul lent al digitalizării.

"Acum a aflat întreaga Europă unde se situează Germania în ceea ce privește infrastructura. De la Deutsche Bahn la capacitatea și organizarea hotelurilor, suporterii au aflat că Germania nu este, evident, țara în care totul funcționează. Asta pur și simplu nu mai poate fi negat", a rezumat Hintze. "Cred că noi, germanii, am devenit și un pic mai umani în percepția celorlalți. În sensul că nu suntem în stare să facem chiar atât de multe pe cât am crezut. Cred că este un lucru amuzant”.