Cancelarul Friedrich Merz a avut joi o întrevedere cu prim-ministrul Estoniei, Kristen Michal, întâmpinat la Berlin cu onoruri militare. La finalul întrevederii, cei doi lideri au deschis o conferință de presă consacrată subiectelor cardinale, precum rolul NATO în noul context global, securitatea flancului estic al alianței și arhitectura fragilă a păcii în Europa.

Nu a fost însă pentru prima dată când politica internă germană și-a cerut dreptul la cuvânt, fie că este vorba despre controversata reformă a pensiilor, anularea interzicerii motoarelor cu combustie începând din 2035, ori despre migrație.

Acest din urmă subiect este una dintre preocupările majore ale administrației americane. Ea a cerut recent diplomaților săi din Europa, Canada și Australia să pledeze pentru o politică de migrație mai restrictivă. În documentul emis de Washington, migrația în masă este asociată cu violența și încălcările drepturilor omului.

Diplomații americani sunt instruiți să raporteze Washingtonului incidentele legate de migrație și să ceară țărilor gazdă să adopte reguli mai stricte. "Încurajăm guvernul dumneavoastră să protejeze cetățenii de efectele negative ale migrației în masă, precum abuzurile sexuale și prăbușirea legii și ordinii", este una dintre sugestiile din ghidul transmis ambasadorilor.

Directiva americană, care menționează literalmente că migrația în masă reprezintă o amenințare existențială pentru civilizațiile occidentale și subminează stabilitatea unor aliați importanți ai Statelor Unite, vine să tensioneze și mai puternic dezbaterile deja aprinse pe acest subiect, inclusiv în Germania.

Cancelarul Merz, replică fermă pentru SUA

Vizibil iritat, cancelarul german a respins cu fermitate orice ingerință a administrației americane în politica migrației europene, afirmând că europenii și doar ei stabilesc dacă deciziile în această privință sunt sau nu adecvate.

"Politica de migrație este treaba noastră și noi suntem cei care o evaluează. În ceea ce privește Germania, aș spune că după schimbarea guvernului, țara se află pe drumul cel bun, așa încât nu avem nevoie de avertismente din afară. În plus, ne aflăm în plin proces de formulare a unei noi politici europene comune privind azilul și migrația. Acest lucru îl putem face și îl vom face prin propriile noastre forțe", a spus Merz cu referire la mecanismul de solidaritate prevăzut în cadrul Sistemului European Comun de Azil.

Acesta este considerat una dintre cele mai ample reforme în domeniul migrației din ultimele trei decenii. Adoptat anul trecut de Uniunea Europeană, sistemul urmează să fie implementat până la jumătatea anului viitor.

El prevede proceduri de azil direct la frontierele externe ale UE, acolo unde vor fi verificați în primul rând migranții ale căror șanse de a obține protecție sunt reduse. Pentru ceilalți solicitanți de azil, care au șanse mai mari de a primi protecție, responsabilitatea inițială va reveni țărilor de primă intrare, precum Italia sau Grecia.

În cazul în care aceste țări sunt suprasolicitate, migranţii vor fi redistribuite în alte țări ale Uniunii prin mecanismul de solidaritate. Statele care nu doresc să primească migranți pot contribui în schimb financiar, prin personal sau prin sprijin material.

Mecanismul conceput de CE, în detaliu

În "ciclul de gestionare a migrației", cum se numește oficial mecanismul propus, Comisia împarte statele membre afectate în mod special de mișcările migratorii în trei categorii. Ea se bazează pe numărul sosirilor și al cererilor de azil, ținând cont de puterea economică respectivă.

Statele "aflate sub presiune migraționistă" sunt Grecia, Cipru, Spania și Italia. Din cauza "afluxului disproporționat de mare din anul trecut", ele au dreptul de a accesa așa-numitul fond de solidaritate.

Lista statelor cu "risc de presiune migraționistă" include Germania, Franța, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Croația, Irlanda, Finlanda, Bulgaria, Estonia, Letonia și Lituania în această categorie. Din cauza numărului ridicat de sosiri, a unei presiuni persistente asupra sistemelor de primire sau a riscului ca migrația să fie folosită ca "armă" hibridă, aceste state au "acces prioritar la instrumentarul UE de sprijin pentru migrație".

Există, de asemenea, state cu o "situație migratorie semnificativă". Concret, din cauza "presiunii cumulative" din ultimii cinci ani, Comisia Europeană include în această categorie Austria, Polonia, Cehia, Croația, Bulgaria și Estonia. Ele pot solicita Consiliului UE să fie exceptate total sau parțial de la contribuțiile la fondul de solidaritate.

Cele trei forme de solidaritate

În principiu ar urma să existe trei forme de contribuții de solidaritate. Cea mai sensibilă din punct de vedere politic este preluarea de migranți din statele aflate sub presiune puternică.

Aceasta poate include și cazuri în care un solicitant de azil se află deja în statul de preluare, iar acest stat își asumă ulterior responsabilitatea pentru procedură.

A doua variantă o reprezintă contribuțiile financiare în favoarea statelor puternic afectate, prin care sunt consolidate, între altele, capacitățile lor de primire. În al treilea rând, Comisia propune "măsuri alternative de solidaritate" (între altele ajutor material sau tehnic pentru protecția frontierelor). Sunt însă posibile și combinații ale celor trei tipuri de măsuri.

Comisia dă asigurări că niciun stat membru nu este obligat să accepte sau să efectueze "relocări" de migranți și mizează pe faptul că fiecare țară va promite, prin așa-numitul forum al solidarității, contribuții la fondul de solidaritate "potrivit cotei echitabile stabilite în pact".

La rândul lor, statele aflate sub presiune din cauza fluxului migrator pot formula cereri. Necesarul este stabilit anual. Potrivit datelor Comisiei, anual ar trebui ca cel puțin 30.000 de persoane să fie preluate de alte state și să se strângă contribuții financiare de 600 de milioane de euro.