În sânul alianţei ARD au existat multe dificultăţi datorate rivalităţilor dintre cei vechi şi noii veniţi. Mihail Neamţu, de pildă, tânărul promotor al Noii Republici, era cât pe ce să rămână fără colegiu, la fel ca şi alţii, care îşi construiseră notorietatea, criticând implicit PDL-ul. Se crease la un moment dat o emulaţie în partea dreaptă a spectrului politic, acolo unde militanţi tineri au încercat să construiască o dreaptă “adevărată”, una bazată pe doctrină, desprinsă de mentaliatea tranzacţionistă a FSN-ului (aluzie maliţioasă la vechii militanţi PD) şi care, prin puritatea mesajului, să-i atragă de partea ei pe oamenii “liberi şi puternici”. Au existat dese referiri la această prezumtivă categorie de persoane, dar nimeni nu a încercat să o descrie mai îndeaproape.

În orice caz, înarmaţi cu acest instrumetar, militanţii noii drepte au criticat stânga cu virulenţă, dar implicit şi PDL-ul şi guvernul Boc însuşi, care nu ar fi reuşit să întrupeze cu adevărat principiile dreptei. S-a creat aşadar fireşte o distanţă, o neîncredere reciprocă între oameni ca Neamţu sau Vasile Blaga, care nu păreau deloc să vorbească aceiaşi limbă.

Nu este de mirare că, la distribuirea colegiilor, cei vechi au opus rezistenţă. În definitiv – s-a spus – dreapta nouă şi curată ar fi putut candida pe cont propriu, dacă dispreţuieşte într-atât vechiul FSN, aşa cum dădea de înţeles la un moment dat Adrian Papahagi. E adevărat că el, spre deosebire de Mihail Neamţu, a reuşit să se impună mai uşor în paguba unui vechi militant PD, Mihail Hărdău, care protestase însă în diferite feluri, renunţând în final la orice candidatură. Şansa noilor veniţi a stat în timorarea vechilor PD-işti care, după guvernările Boc, şi-au pierdut încredere în propriile puteri.

Amestescul acesta nu pare însă de bun augur. Nici fuziunea dintre PD şi PDL nu a fost întru totul reuşită, dar de data aceasta rivalităţile şi antipatiile reciproce sunt mult mai puternice. Sever Voinescu de pildă, care nu a fost nici PD-ist, nici PLD-ist, ci un nou venit în siajul ascensiunii prezidenţiale, nu a reuşit să se adapateze în ciuda eforturilor depuse şi a renunţat la politică cu un vădit sentiment de amărăciune. Alianţele acestea nesincere nu duc niciodată la ceva bun. De aceea, ne putem aştepta ca după alegeri, noul grup ARD să fie pe mai departe măcinat de tulburări intestine foarte serioase.