Internetul s-a transformat într-o uriaşă capcană de care profită de pe-acum, din plin, varii şmecheri şi avocaţii lor. Celor care descoperă undeva, în net, poze drăgălaşe, imagini atrăgătoare, varii filme, jocuri, cărţi şi le descarcă ori fac troc cu ele la bursele de schimb, viaţa le-ar putea rezerva o surpriză dezagreabilă.

Le-ar putea parveni o scrisoare. Dar nu o misivă de amor, ci una expediată de vreun avocat, cerându-le achitarea unei amenzi şi a unor despăgubiri de multe sute sau poate chiar mii de euro pentru recursul ilegal la proprietatea altora.

Cu usturătoarele amenzi fac în acest moment avere varii cabinete şi clienţii lor specializaţi să le extragă oamenilor banii din buzunar relevă, în ediţia sa online, ziarul berlinez Die Welt. Care dă exemplul unei femei ce-a găsit cu cale să se folosească de imaginea unei pisicuţe punând gingaş capul pe pantoful cuiva. Prietena pisicilor a descărcat fotografia şi a plasat-o în reţeaua ei de socializare într-un forum al iubitorilor de feline. Ceea ce avea s-o coste apoi nu mai puţin de 800 de euro.

Probleme ridică, potrivit aceluiaşi ziar, chiar şi fotografiile făcute de utilizatorii înşişi. Nu toate sunt legale. De pildă, nu sunt legale cele care nu ţin seama de drepturile personale asupra propriei imagini, ale celor pozaţi. Nu sunt legale, bunăoară, cele cu minori pentru a căror publicare nu s-a cerut voie de la părinţi. Nici imaginile realizate de fotografi aflaţi într-un perimetru privat nu sunt lipsite de probleme. Cum interzisă e, potrivit legislaţiei franceze, până şi banala fotografie înfăţişând turnul Eiffel cu luminile sale nocturne. Drepturile asupra acestei imagini aparţin unei firme franţuzeşti care le-a dobândit legal.

În chestiunea drepturilor asupra pozelor există atât de multe chichiţe, încât mai nici un utilizator de rând nu le poate şti. Întrucât cei mai mulţi utilizatori nu sunt familiarizaţi câtuşi de puţin cu foarte complicata legislaţie din domeniu, care, vai, diferă şi de la ţară la ţară, au apărut şi profesioniştii acestui „sport”. Cei din urmă au transformat urmărirea şi amendarea eventualelor încălcări ale drepturilor de proprietate într-o afacere dintre cele mai bănoase.

Odată în plus, Internetul, care s-a născut ca un spaţiu al informaţiei libere, al circulaţiei libere a informaţiei şi al libertăţii în genere, riscă să se prefacă într-o cursă reală, nu virtuală, într-o zonă mlăştinoasă, într-o regiune a nisipurilor mişcătoare. O zonă în care nu se mai ştie cine anume practică de fapt hoţia, escrocheria şi înşelăciunea, şi cine este om cinstit.

Internetul, care e pe cale să devină memoria culturală a umanităţii s-a transformat de altfel şi într-un spaţiu care promovează nu doar schimbul liber de idei, ci şi pornografia, propaganda extremistă, totalitarismul, antisemitismul, rasismul, spionajul, războiul psihologic.

Ceea ce, până la un punct, este firesc. În fond, internetul nu poate fi mai bun sau mai rău decât e natura omului, cu toate calităţile şi defectele ei. Nefiresc în schimb e că, prin intermediul aceluiaşi Internet, se pot întinde şi alte capcane, din care unele înspăimântătoare. Navigaţia e periculoasă îndeosebi, dar nu numai, în ţări totalitare precum China sau Iranul, în care accesul în reţea poate lesne duce la punerea sub urmărire şi condamnarea unor utilizatori care insistă să nu respecte interdicţiile impuse de ideologia dominantă şi câinii ei de pază.

A sosit timpul ca marile organizaţii internaţionale, ca UE, SUA şi Naţiunile Unite să se ocupe intens de reglementarea chestiunilor care au început să îngrădească sever şi foarte regretabil libertatea internauţilor, făcându-le viaţa tot mai amară, iar navigaţia, şi mai cu seamă viaţa în reţea, intolerabil de riscantă.