Aceste țări ar fi "instigatorii", "rezistența față de Bruxelles", "rebelii" din Uniunea Europeană. Etichete de acest gen sunt lipite de ani buni de statele din așa-numitul grup de la Vișegrad. Este vorba de țările din centrul și estul UE Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria. Cele patru au încheiat în 1991, în localitatea ungară Vișegrad, un acord de cooperare regională, care să le ajute în procesul de integrare euroatlantică. După extinderea UE din 2004, această alianță nu a mai avut ani în șir vreo importanță politică. Lucrurile s-au schimbat în 2015, odată cu criza refugiaților, când aceste state din centrul și estul Europei au făcut din nou front comun – împotriva Bruxellesului. De atunci, acest grup de patru este considerat în vestul UE un fel de "copil-problemă", "blocul estic" care divizează Uniunea.

Țările Vișegrad au respins, ca aproape toate celelalte state din estul UE, cotele obligatorii de repartizare a refugiaților. Ele acuză UE că s-ar comporta ca un "imperiu" și Comisia Europeană că ar fi "noul politbüro moscovit", care le impune lor deciziile de sus în jos. Ele se tem că sunt obligate să adopte o identitate multiculturală europeană, în care caracterul național al societăților lor ar fi pierdut. Sau se plâng că, față de estul UE, s-ar aplica standarde duble, de exemplu la calitatea produselor alimentare și de uz casnic. Cam aceasta este retorica în "blocul estic anti-Bruxelles". La o privire mai atentă, acuzațiile par însă cam lipsite de substanță și, mai mult, între țările din grupul de la Vișegrad există diferențe considerabile de opinie și de interese.

Acum însă, în pragul alegerilor europene, V4 apare din nou ca un bloc unitar. În Ungaria și Polonia, partidele guvernamentale Fidesz și PiS fac apel la apărarea și salvarea Europei creștine. Premierul ungar Viktor Orbán acuză Comisia Europeană că ar plănui un schimb de populație în UE, prin relocarea masivă a imigranților musulmani. Premierul ceh Andrej Babis tună împotriva unei Comisii Europene prea puternice și politizate, în timp ce partidul SMER-SD care guvernează în Slovacia îi numește "looseri" pe politicienii europeni.

Liderii politici din Polonia, Cehia și Ungaria pledează pentru o puternică "Europă a națiunilor" și pentru reducerea competențelor forurilor comunitare. Propuneri concrete de reformă în acest sens nu a prezentat însă nimeni. Viktor Orbán a propus în martie crearea unui consiliu de miniștri de Interne ai statelor Schengen, care să se ocupe de migrație și de protecția frontierelor. Andrej Babis cere ca Consiliul European, din care fac parte președinții și premierii statelor membre, să devină un fel de instanță principală și finală de decizie în UE. Spre deosebire de Orbán însă, Babis este mult mai puțin eurosceptic, lucru care are legătură cu interesele sale de afaceri: concernul său Agrofert cuprinde firme din toată Uniunea și profită major de pe urma subvențiilor acordate de UE. Babis este interesat mai ales de o Uniune mai suplă și mai eficientă.

Slovacia, pe de altă parte, este membră a zonei Euro și se simte parte a nucleului european. Recent, a fost aleasă președintă a țării pro-europeana Zuzana Caputova, o politiciană progresivă și liberală. Premierul Peter Pellegrini, aflat de un an în funcție, este mult mai prietenos față de UE în comparație cu predecesorul său Robert Fico, care a purtat o politică puternic naționalist-populistă în calitate de șef al partidului social-democrat de guvernare SMER-SD.

O ruptură în toată regula are loc în grupul Vișegrad atunci când vine vorba de o problemă importantă de politică externă, una care divizează și alte țări comunitare: relația cu Rusia. Polonia consideră Rusia o amenințare și pledează pentru sancțiuni mai dure împotriva Moscovei și pentru desprinderea de cooperarea economică cu aceasta, mai ales când vine vorba de livrările rusești de gaz și țiței. Dimpotrivă, Slovacia și mai ales Ungaria au o politică deschis prietenoasă față de Rusia. Viktor Orbán se întâlnește cu Putin mai des decât oricare alt lider european. Sub eticheta "deschiderii spre est", Ungaria și-a extins serios în ultimii ani cooperarea economică cu Rusia și cu țările din Asia Centrală.

Liderii țărilor de la Vișegrad se plâng că Vestul nu le-ar înțelege sensibilitățile istorice și culturale și că nu pune importanță destulă pe intimidarea exercitată decenii întregi în regiune de Uniunea Sovietică, fapt ce ar face aceste țări mult mai susceptibile când vine vorba de "dictate de la Bruxelles". Dar nici aceste pretenții nu sunt verificabile la o analiză mai atentă. În timp ce în Polonia este marcant anti-comunismul mesianic și ultraconservator al unui Jaroslaw Kaczynski, Viktor Orbán se mai folosește doar simbolic de trecutul său anti-comunist: partidul său Fidesz a blocat în anii 1990 clarificarea situației fostei poliții de securitate de stat. În Cehia, premierul Andrej Babis este un fost funcționar economic socialist și membru al Securității de la Praga.

Lui Orbán tare i-ar mai plăcea să fie el liderul unui bloc Vișegrad puternic, care să reformeze UE în direcția sporirii suveranității naționale a statelor membre. Orbán a chemat deja în 2017 la "anul revoltei" față de establishment-ul european și față de "birocrații de la Bruxelles". N-a ieșit nimic din acest demers, așa că, în 2018, Orban a spus că este anul în care "voința popoarelor europene va fi restabilită". Acum, el prezintă euroalegerile ca pe un fel de bătălie finală în care se va decide supraviețuirea sau dispariția Occidentului. Șansele să o dea greș și de această dată nu sunt deloc mici.