”Livrările unor mărfuri către noi vor fi limitate și poate, la rândul nostru, ar trebui să ne gândim la anumite restricții, de exemplu pentru uraniu, titan și nichel”, a declarat președintele rus Vladimir Putin la mijlocul lunii septembrie și și-a instruit guvernul să examineze posibilitatea de a opri anumite exporturi.

Kremlinul încercase deja să facă presiuni asupra Europei prin livrările de gaze, în 2022. Scopul a fost subminarea ajutorului occidental acordat Ucrainei, țară care luptă să facă față războiului de agresiune pornit de Rusia. Noile amenințări nu pot fi în totalitate ignorate, întrucât Statele Unite și Uniunea Europeană importă din Rusia în cantități mari materiile prime menționate de Putin.

Ce rol joacă uraniul rusesc?

Nu este o coincidență că Putin a menționat mai întâi uraniul. Compania de stat Rosatom acoperă peste 40% din piața globală a uraniului îmbogățit, folosit pentru centralele nucleare. Cota Rosatom pe piața americană este de peste 20 la sută iar în UE de aproximativ 30 la sută. Nimeni altcineva nu oferă uraniu de calitate la fel de înaltă pentru reactoarele de nouă generație.

Compania americană Centrus Energy a fost prima care a început să îmbogăţească singură uraniul la sfârşitul anului trecut, dar volumul de producţie va rămâne modest pentru o lungă perioadă de timp. Activitatea principală a Centrus Energy este furnizarea de uraniu îmbogățit, pe care îl achiziționează de la Rosatom.

Fiind cel mai mare cumpărător de uraniu îmbogățit din Rusia, SUA aduc Rosatom jumătate din vânzările sale externe, în valoare de aproximativ două miliarde de dolari pe an. Livrările către UE ajung la aproximativ jumătate de miliard de dolari anual. Rosatom furnizează, de asemenea, servicii și combustibil finit pentru centralele nucleare de fabricație sovietică și rusească. Potrivit propriilor informații, compania a generat vânzări globale totale de 16,4 miliarde de dolari în 2023, un sfert din această sumă provenind din Occident.

Cum sunt evitate sancțiunile?

Întreruperea afacerilor ar fi dureroasă pentru ambele părți. Prin urmare, până de curând, Rosatom a fost una dintre puținele companii rusești care nu au făcut obiectul sancțiunilor occidentale. În același timp, Vestului îi este clar că dependența de Rusia în materie de energie nucleară trebuie redusă. Doar premierul Ungariei Viktor Orban vede lucrurile diferit.

Mai sunt două companii europene care, pe lângă Rosatom, îmbogățesc uraniu în cantități mari - Urenco și Orano. Ambele își extind capacitatea de a crește livrările către importanta piață din SUA. Dacă acest lucru va reuși, SUA ar putea renunța la livrările rusești în aproximativ cinci ani iar UE ceva mai târziu, spune Dmitri Gorciakov, expert nuclear la organizația internațională de mediu Bellona.

În ultima perioadă, companiile americane au crescut sistematic importul de uraniu îmbogățit din China. Este foarte probabil să fie de fapt uraniu rusesc revândut, dat fiind faptul că livrările Moscovei către cel mai important partener comercial al său, Beijingul, au crescut semnificativ din 2022. Acest lucru arată că, în ciuda sancțiunilor, materiile prime rusești pot ajunge pe piețele occidentale prin state terțe, precum China.

Dar producția de titan?

Producția de titan a Rusiei este aproape în întregime în mâinile VSMPO-Avisma. Compania cu sediul în orașul Verhniaia Salda, din Urali, este unul dintre liderii globali în acest domeniu și furnizează aproximativ 15% din producția globală de burete de titan, o materie primă din care sunt turnate barele de titan. Mai mult de jumătate din buretele de titan disponibil la nivel mondial este produs în China, aproape un sfert în Japonia și cam zece procente în Kazahstan.

La fel ca Rosatom, VSMPO-Avisma este afectată de sancțiunile SUA, dar nu și de cele ale UE. Înainte de războiul din Ucraina, principalii clienți ai VSMPO-Avisma în străinătate erau compania americană Boeing și producătorul european de avioane Airbus. Rușii asigurau aproximativ o treime din nevoile de titan ale Boeing și mai mult de jumătate din necesarul constructorului Airbus. După începerea războiului, în primăvara anului 2022, Boeing a anunțat că va înceta cooperarea cu VSMPO-Avisma iar Airbus a făcut acest lucru în decembrie 2022. Anterior, șeful Airbus, Guillaume Faury, se pronunțase împotriva măsurilor punitive la adresa companiei rusești, argumentând că acestea ar echivala cu sancțiuni împotriva constructorului european. Având în vedere procesele complexe de producție din industria aerospațială și dependențele existente, schimbarea furnizorilor este o operațiune complicată.

În anumite condiții, companiilor americane li se permite să coopereze cu VSMPO-Avisma. Sancțiunile Canadei împotriva companiei ruse prevăd de asemenea excepții, cum ar fi pentru producătorii de avioane Bombardier și Airbus. Mulți furnizori Boeing, inclusiv producătorul francez de componente Safran și producătorul britanic de motoare Rolls-Royce, continuă să se aprovizioneze cu titan din Rusia. Airbus a făcut acest lucru cel puțin până în noiembrie 2023 - în condițiile în care informații comerciale mai recente din baza de date ImportGenius nu sunt disponibile.

Exporturile VSMPO-Avisma către Europa au ajuns la 345 de milioane de dolari în 2023, comparativ cu 370 de milioane de dolari în anul precedent.

Spre deosebire de UE, SUA pot reduce dependențele de Rusia mai ușor, deoarece au companii care prelucrează buretele de titan importat, explică Andy Home, expert în metale și editorialist pentru agenția Reuters. Prin urmare, UE devine din ce în ce mai dependentă de SUA pentru titan, ceea ce contravine legislației comunitare privind materiile prime critice, adoptată în acest an. Dar UE nu are deocamdată altă opțiune.

Cine mai are nevoie de nichel rusesc?

Unul dintre cei mai mari producători de nichel din lume, compania rusă Norilsk Nickel, a fost scutită multă vreme de sancțiuni. SUA și Marea Britanie au impus restricții în urmă cu doar o lună, ceea ce UE nu a făcut încă.

Dar exporturile companiei se schimbaseră deja odată cu începerea războiului. În 2021, peste 50% din vânzările Norilsk Nickel mergeau spre Europa iar alte 16% în America de Nord și de Sud. Cota Asiei a fost de 27 la sută. În 2023, cota Europei a scăzut la 24% iar cea a Americii de Nord și de Sud a scăzut la zece procente. În schimb, cota Asiei s-a dublat, ajungând la 54%.

Reorientarea de la Vest la Est nu este singura provocare pentru compania rusă. Cererea de nichel a crescut brusc în ultimii ani, deoarece materia primă este necesară pentru producerea bateriilor litiu-ion pentru vehiculele electrice. Fluctuațiile de preț au avut loc nu numai din cauza sancțiunilor. Un alt motiv al scăderii prețurilor este Indonezia, care are rezerve de nichel semnificativ mai mari decât Rusia și a intrat în mod neașteptat pe această piață.

Perspectivele companiei ruse în domeniul nichelului sunt, prin urmare, neclare, sugerează Andy Home de la Reuters. Putin a avertizat guvernul său să aibă grijă să nu ajungă în pierdere atunci când ia în considerare posibile restricții la exportul materiilor prime rusești. În ceea ce privește nichelul, cel puțin Rusia nu va putea folosi această materie primă ca armă geopolitică.