Accesul la cetate este destul de facil. Pe drumul ce porneşte dinspre Rimetea şi merge către Aiud se ajunge în satul Colţeşti (germană: Sankt Georgen, maghiară: Torockószentgyörgy). De acolo şi până la cetate, distanţa poate fi parcursă pe jos în aproape o oră. Traseul este uşor, cu privelişti superbe pe măsură ce înaintezi spre creasta dealului. Există şi posibilitatea unui urcuş abrupt, mai scurt, mergând drept spre cetate, dar mult mai dificil.

Peisajele sunt foarte frumoase, tot traseul este în plan deschis și oferă vederi către Colții Trascăului și Piatra Secuiului, dar și către Depresiunea Trascăului – satele Rimetea și Colțești şi culmile înconjurătoare.

De sus, punctele de belvedere sunt impresionante şi poate fi observată toată regiunea.

Cetatea Trascăului sau Cetatea Colțești, cum mai este cunoscută, este situată la o altitudine de 740 de metri pe un deal stâncos cu două pante abrupte. Este considerată de unii istorici cea mai veche construcţie din Transilvania care poate fi observată şi astăzi. A fost ridicată în anul 1296 de către voievodul Thorotzkay, după invazia tătarilor din anul 1241.

Familia Thorotzkay a stăpânit ţinuturile din Valea Trascăului timp de câteva sute de ani, stabilindu-se aici după invazia mongolă din 1241-1242. Iniţial, construcţia a fost o simplă cetate de refugiu pe culmile stâncoase ale Pietrei Secuiului. Ulterior, cetatea a fost cedată de către familia nobiliară secuilor din scaunul Arieş, în schimbul protecţiei nobiliare şi al unor posesiuni şi domenii.

Cetatea a fost construită în mai multe etape. În prima etapă a fost ridicat turnul de pe partea nordică, înalt de 20 de metri. Turnul avea cinci nivele şi rol defensiv. Parterul a fost folosit drept cameră de depozitare iar unele documente indică existenţa unui rezervor în interiorul camerei. Mai târziu, un al doilea turn a fost construit pe stânca înaltă a dealului. Până la sfârşitul secolului al XIV-lea, între cele două turnuri a fost construit un zid fortificat de șapte metri pentru a amenaja incinta cetăţii.

În cea de a doua etapă, cetatea a cunoscut o extindere la mijlocul secolului al XV-lea. Extinderea a însemnat construcţia unor camere mai spațioase, cu ferestre mari şi curte interioară. Tot în acea perioadă, cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin. Acest lucru a fost o consecinţă a faptului că familia Thorotzkay a făcut parte din revolta împotriva lui Matei Corvin.

Cea de a treia etapă a însemnat fortificarea cu metereze a părții de vest a ceţăţii.

Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Habsburg, familia Thorotzkay a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea ei, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege Lobonți.

Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.