A fost o zi cu ploaie – măruntă, insistentă, mocănească – dar pentru că în 2025 s-au împlinit 35 de ani de relații diplomatice dintre Republica Moldova și Austria, iar cultura face parte din ecuație, voința de a avea acest dialog a fost mai puternică decât orice diluviu...

Ambasadoarea Stella Avallone a vorbit despre vechea ei relație cu Republica Moldova, pe care a vizitat-o, prima dată, pe timpul Uniunii Sovietice, pe când lucra la ambasada Austriei din Moscova. Eram o colonie sovietică, zisă RSS Moldovenească, în care se scria în chirilică. Doamna Avallone s-a aflat timp de o săptămână la Chișinău, a vizitat și cetatea Bender – pe atunci nu exista separatismul transnistrean, pentru că nu exista nici Republica Moldova independentă. Separatismul transnistrean este răspunsul Moscovei la dorința de libertate a Moldovei.

„Azi Moldova, e în plină efervescență, a remarcat doamna ambasadoare. Avantajul Moldovei e că, fiind o țară mică e mult mai simplu și mai ușor să stabilești contacte, relații, întâlni cu demnitari de rang înalt.”

Doamna Avallone a lăudat eficiența și generozitatea moldovenilor în timpul crizei refugiaților ucraineni, după începerea războiului. Din Austria au venit fonduri pentru refugiații ucraineni de la noi și pentru familiile care i-au găzduit, de asemenea – bani pentru sănătate, ecologie și educație.

Experiența europeană a Austriei

Teo Chiriac, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România, a întrebat despre cum s-a schimbat Austria în cei 31 de ani (de la 1 ianuarie 1994), de când este țară-membră UE, și dacă se poate face o comparație cu Republica Moldova, aflată în pragul aderării.

Istoria celor două state este mult prea diferită pentru o comparație de acest gen, cu toate acestea apartenența la UE a ajutat chiar și o țară ca Austria, care nu a cunoscut comunismul, să-și rezolve mult mai ușor crizele și să-și crească spectaculos PIB-ul. Aflarea în UE îi permite Austriei să influențeze deciziile la nivel european, a observat doamna ambasadoare.

Austria se află în top 10 al investitorilor străini din Republica Moldova și o susține puternic pe calea ei de aderare la Uniunea Europeană. Sunt o sută de firme austriece înregistrate la Chișinău și avem în Moldova șapte școli austriece.

Tradiții culturale

Există o interferență culturală benefică între cele două state. Patrimoniul artistic al Austriei este imens, dacă am vorbi numai de maeștrii picturii din secolul XX, Gustav Klimt, Egon Schelle, de scriitori precum Robert Musil sau, iată, contemporanii noștri, nobelizații Elfriede Jelinek (în 2004) și Peter Handke (în 2019).

Austria are puternice tradiții în arta muzicală. Toată lumea știe de Mozart. A fost rostit și numele compozitorului Gustav Mahler, a cărui muzică răscolitoare a animat filme precum „Moarte la Veneția” (1971), realizat de Luchino Visconti, după nuvela omonimă a lui Thomas Mann.

Doamna Avallone a evocat-o, de asemenea, pe faimoasa Maria Cebotari – basarabeanca născută în România Mare și afirmată la Opera din Viena –, căreia soprana Valentina Naforniță îi este o demnă urmașă.

Apariții editoriale despre literatura din Moldova

Ivan Pilchin, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, a adus în discuție posibilitățile scriitorilor din Moldova de a avea acces la festivaluri, lecturi, burse de creație în Austria, de a beneficia de traduceri din opera lor. Toate acestea țin de diplomația culturală a statului sau contează mai degrabă contactele interpersonale?

Doamna Stella Avallone a spus că stabilirea unor colaborări culturale mai intense stă în sarcina celor două ministere ale culturii, dar este și misiunea ambasadelor. De pildă, ambasada Austriei a organizat vizita unor scriitori austrieci la Chișinău, cum a fost cea a lui Franzobel în 2018. Franzobel a revenit în 2024, la FILIT Chișinău, unde și-a lansat romanul „Pluta meduzei”.

Ministerul Culturii din Viena are un departament specializat în traduceri din alte limbi. Programul „Europa creativă”, la care Moldova a aderat în 2024, invită editurile să aplice pentru finanțare de traduceri, vizite și lecturi. Dar dincolo de toate, contează, într-adevăr, contactele interpersonale.

O bună soluție sunt revistele literare, care pot publica fragmente din creația scriitorilor din Moldova, cum s-a întâmplat cu revista „Literatur und Kritik” – un număr special, în 2002, coordonat de Johannes Gelich. La fel, „Lichtungen”, revistă care apare la Graz, a publicat un dosar literar basarabean.

În aceeași ordine de idei, trebuie amintit volumul „Arhipelag” – antologie de literatură română din Moldova, în limbile germană, engleză și franceză, apărută în 2010, sub egida Centrului PEN din Moldova, cuprinzând 31 de scriitori. Finanțarea ediției a fost asigurată de Fundația KulturKontakt, director Annemarie Türk, care oferea și rezidențe lunare pentru artiști. Din păcate, această fundație nu mai există.

Annemarie Türk a vizitat Uniunea Scriitorilor din Chișinău, împreună cu ambasadoarea Stella Avallone în 2023, în calitate de manager cultural al rețelei Traduki, rețea care se ocupă de traducerea în limba germană a scriitorilor din Europa de Sud-Est. Moldova nu face parte din Traduki, dar poate beneficia de prezența României.

Cartierul Muzeelor din Viena organizează rezidențe artistice și, de asemenea, orașul Graz, care oferă în fiecare an o bursă de 9 luni unui scriitor străin vorbitor de germană.

Limba germană, o limbă a regiunilor

Nicolae Negru a întrebat cum se menține standardul limbii germane în țările și regiunile germanofone din Europa? Și dacă mai există nostalgia după vechiul Imperiu Austro-Ungar?

Ambasadoarea Stella Avallone: „Limba germană este o limbă pluricentrică și e bine să fie așa. Există variante regionale ale limbii, iar asta nu constituie o problemă.”

Într-o lume care nu este amenințată, regionalizarea limbii, de bună seamă, nu constituie o problemă, adăugăm noi. Or spațiul românesc, de exemplu, a fost vizat mereu de politicile de deznaționalizare rusești, care au inventat o „limbă moldovenească” pentru a justifica ocuparea acestor teritorii. În Moldova, nu am dobândit încă acel grad de siguranță națională și, de ce să n-o spunem?, de prosperitate economică, în care să privim cu relaxare specificul, diferențele regionale. Deocamdată cuvântul de ordine la noi este unitatea națională.

O "Mitteleuropă" literară

„În ce privește nostalgiile imperiale, de care mă întrebați, a precizat, ambasadoarea Avallone, pe 18 august, ziua de naștere a kaizerului Franz Iozef, în localitatea sa de baștină se organizează serbări, ceremonii în costume de epocă, evenimente culturale. Asta e tot. Austria privește înainte, nu înapoi.”

Una sunt reminiscențele imperiale și cu totul altceva înseamnă o „Mitteleuropa culturală”, spunem noi.

În anii ’90, în cadrul proiectului editorial „A treia Europă”, inițiat de un grup de intelectuali de la Timișoara și Editura Polirom, au fost valorificați scriitori de ieri și de azi, care s-au născut în spațiul geografic patronat odinioară de coroana de la Viena: români ardeleni, bucovineni și bănățeni, cehi, slovaci, maghiari, croați, sloveni, slovaci etc. În 2022 a apărut chiar și un „Dicționar al Romanului Central-European din secolul XX”, îngrijit de Adriana Babeți – eminenta scriitoare și eseistă de la Timișoara.

Din păcate, Constantin Stere, de exemplu, cu epopeea sa „În preajma revoluției”, scriitorii dintre Prut și Nistru în general nu fac parte din sumarul unei asemenea ample lucrări de cercetare, pentru că Basarabia, din nefericire, s-a aflat două sute de ani în chingile altui imperiu – cel țarist și apoi sovietic –, a cunoscut o istorie... care se vede și azi în Ucraina însângerată de Putin.

„Legătura strânsă dintre diplomație și cultură creează punți temeinice între țările noastre”, a concluzionat doamna ambasadoare Stella Avallone, iar integrarea europeană oferă mari șanse scriitorilor din Moldova pentru a fi traduși și cunoscuți în lumea civilizată.