"Spun pur şi simplu ce vreau", a spus Angela Merkel la Beijing, spre amuzamentul unei săli pline de jurnalişti. Fiind vorba despre Sala Poporului, aceste cuvinte numai banale nu sunt. Guvernul chinez cenzurează în continuare libertatea presei şi de exprimare. O armată de supraveghetori monitorizează zi şi noapte reţelele sociale, iar numeroase pagini ale agenţiilor internaţionale de ştiri sunt blocate. Printre acestea, inclusiv siteul DW.

Spusele lui Merkel sunt întrucâtva scoase din context. Şeful guvernului chinez Li Keqiang s-a trezit răspunzând la o întrebare care îi era adresată cancelarei. Fiind însă vorba despre chestiuni care privesc Marea Chinei de Sud, demnitarul chinez a reiterat că ţara sa are dreptul să revendice insulele aflate în litigiu, iar neînţelegerile trebuie clarificate la nivel bilateral. Toţi ceilalţi, a arătat Li Keqiang, referindu-se, desigur, la Statele Unite, ar trebui să se ţină de-o parte.

Nu puţini ar putea fi foarte surprinşi dacă ar constata că, în declaraţia comună, China recunoaşte reglementările ONU în legătură cu mările, libertățile consacrate de navigație și de survol. În ultimele zile au existat două incidente cu avioane de luptă americane și chineze.

Neamestecul în treburile interne alte altor ţări este unul din principiile fundamentale ale politicii chineze, valabil în ambele direcţii. Însă implicarea cu succes a Chinei - după cum a subliniat Angela Merkel - în diferendul nuclear cu Iranul indică o uşoară deviere de la acest crez. Un pas înainte este şi ideea proiectului trilateral vizând Afganistanul şi care, după cum se arată în declaraţia comună, presupune implicarea alături de Germania în protecţia civilă în caz de catastrofe şi instrucţia minerilor afgani. Pentru China, o asemenea iniţiativă este un pas într-o direcţie nouă.

În schimb, un pas în direcţia veche este aşa-numita lege a organizaţiilor non-guvernamentale. Începând din ianuarie anul viitor, China a decis ca aceste organizaţii să fie monitorizate de poliţie. Concomitent, aceste organizaţii internaţionate trebuie să facă publice sursele de finanţare şi legăturile lor cu cetăţeni chinezi.

După cum a declarat Merkel în urma întâlnirii ei cu Li Keqiang, s-a stabilit apariţia "unui sistem de avertizare timpurie, un fir scurt via ministerele de Externe".

În declarația comună, cei doi salută "activitatea legitimă a ONG-urilor străine". În China, în ultimă instanţă, dreptate are Partidul Comunist, ceea ce nu prea are de-a face cu "statul de drept", menționat de mai multe ori de Angela Merkel în timpul vizitei.

Nesiguranţa legislativă este una dintre problemele de care se plâng cel mai des companiile germane. Acestea se tem, deopotrivă, de nerespectarea proprietăţii intelectuale şi de lipsa accesului liber la piaţa muncii. China a respins constant astfel de acuzaţii de-a lungul anilor, fiind însă contrazisă de realitate.

Chiar şi în acest context, afacerile au rămas afaceri. Înţelegerile rezultate în urma consultăriilor guvernamentale au o valoare comercială de 2,73 de miliarde de euro. Numai contractul Airbus, care prevede asamblarea a 100 de elicoptere în China, are o valoare de un miliard de euro. De asemenea, compania Daimler investeşte o jumătate de miliard de euro într-o uzină de motoare.

Prin urmare, îngrijorările companiilor germane nu diminuează interesele lor pe piaţa chineză. La rândul ei, Chinei îi surâde implicarea în industria germană. Următoarea consultare între cele două guverne, chinez şi german, va avea loc în 2018, la Berlin.