La 7 decembrie 1970, cancelarul a îngenuncheat doar 30 de secunde. Însă în această jumătate de minut Willy Brandt a scris istorie. În decembrie 1970, social-democratul a fost primul cancelar german care a pus piciorul pe pământul polonez, la 25 de ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, ocuparea Poloniei și crimele germanilor. Brandt a călătorit la Varșovia pentru a încerca un nou început în relațiile germano-poloneze.

În dimineața zilei de 7 decembrie 1970, Brandt a depus o coroană de flori la memorialul răscoalei din ghetoul din Varșovia, în memoria evreilor închiși acolo, care au luptat cu un curaj disperat împotriva asupritorilor lor germani și pentru propria lor demnitate. Brandt trage panglica neagră, roșie și aurie a coroanei, face câțiva pași înapoi și așteaptă. Apoi se lasă brusc în genunchi cu capul plecat, pe piatra umedă și rece. Fotografii se înghesuie în jurul lui intuind că imaginile vor face înconjurul lumii. 

 ”Când cuvintele nu mai sunt de niciun ajutor"

”La abisul istoriei germane și sub povara a milioane de oameni uciși, am făcut ceea ce fac oamenii când cuvintele nu mai sunt de niciun ajutor”, a scris fostul cancelar în memoriile sale. ”M-am rugat pentru iertarea germanilor”, a spus Brandt. El, care fusese întotdeauna un adversar al naziștilor, a vrut să ceară iertare pentru poporul său. Un gest planificat? ”Nu, nu a fost premeditat”, a scris Brandt. ”Colegii mei apropiați nu au fost mai puțin surprinși decât reporterii și fotografii care au stat lângă mine”. 

Guvernul polonez a fost inițial surprins de gestul lui Brandt, spune Krzysztof Ruchniewicz, profesor de istorie la Universitatea din Wrocław. ”Până atunci se vorbea despre nemții răi, descriși drept răzbunători și dornici de război”, spune Ruchniewicz.”Apoi, dintr-o dată, vine  un cancelar federal german care îngenunchează la Varșovia, căindu-se”. Conducătorii polonezi, spune istoricul, ar fi interpretat corect gestul, considerându-l un pas spre reconciliere. ”Însă propaganda partidului nu a dorit să renunțe la promovarea imaginii negative a Germaniei”. 

Gestul lui Brandt nu a avut aprecierea majorității

Este greu de spus cum a reacționat populația poloneză la momentul respectiv. ”Probabil că mulți polonezi nici nu au luat act de acest gest”, spune Ruchniewicz. Fotografia cu Willy Brandt îngenuncheat nu a fost tipărită în ziarele poloneze, însă politica sa de reconciliere avea să își arate efectul pe termen lung. 

Până în prezent se știe prea puțin în Republica Federală despre crimele germane în Polonia, spune dr. Kristina Meyer de la Fundația Willy Brandt. Cum a fost primit gestul lui Brandt în Germania? ”A dărâmat un tabu”, crede Kristina Meyer. ”Am putea spune, de asemenea, că a schimbat total modul în care societatea germană se raporta la trecutul nazist”. 

La acel moment, majoritatea germanilor încă nu părea dispusă să ceară iertare pentru crimele din epoca nazistă. În 1970, fiecare al doilea vest-german dezavua gestul lui Brandt, considerându-l o exagerare, potrivit sondajelor vremii.

”Piatră de temelie a reconcilierii”

În timpul vizitei sale în țara vecină, Brandt a semnat așa-numitul Tratat de la Varșovia, prin care cancelarul Germaniei de Vest a făcut ceea ce toţi predecesorii săi refuzaseră: acceptarea graniței Odra-Neisse - pierderea fostelor teritorii germane din răsărit care căzuseră în mâinile Poloniei după război. Opoziția conservatoare CDU și CSU din Bonn a respins acest lucru. Extremiștii de dreapta din propria țară chiar l-au insultat pe Brandt ca ”trădător”.

14 noiembrie 1990: ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher și omologul Krzysztof Skubiszewski semnează tratatul de frontieră germano-polonez - o condiție cheie pentru Polonia în ceea ce privea unitatea germană. Retrospectiv, mulți istorici sunt de acord că politica de apropiere a lui Brandt a fost un pas către calea unității germane în 1990. 

”Recunoașterea de facto a frontierei Odra-Neisse a creat o bază comună pentru înțelegerea politică”, spune Kristina Mayer. ”În acest sens, Ostpolitik-ul lui Brandt a constituit o piatră de temelie pe drumul dificil al apropierii dintre Est și Vest în Războiul Rece”. Acesta a fost preludiul unei evoluții care putea duce doar la un parteneriat real după revoluțiile pașnice din Polonia și RDG și unificarea germană. ”Către un parteneriat între Germania și Polonia într-o Europă unită”. 

Umbrele trecutului 

Aceasta era perspectiva de ambele părți ale frontierei până acum câțiva ani. Însă, în 2020, după șase ani de guvern PiS (Partidul Lege și Justiție) conservator-național, viziunea parteneriatului și unghiul de interpretare a îngenuncherii de la Varșovia au suferit modificări.  

Cuvinte precum ”neîncredere”, ”înstrăinare” și ”paralizie” au dominat în ultima vreme titlurile din presă referitoare la relațiile cu Berlinul – asupra cărora se abat tot mai des umbrele trecutului. 

”Din perspectiva ultimilor ani, nu pot vedea înghenuncherea lui Brandt decât ca un gest irelevant”, a spus politicianul PiS Arkadiusz Mularczyk la DW. ”În spatele aceste mișcări nu a existat nimic palpabil. Ce fel de scuză pentru crimele întâmplate este aceea care nu prevede nicio reparație pentru Polonia?” Mularczyk este membru al Parlamentului și a condus o comisie care a formulat solicitări reparatorii împotriva Germaniei pentru crimele săvârșite de naziști în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Un gest de neuitat

Gestul istoric de umilință al lui Willy Brandt din 7 decembrie 1970 a devenit o ”icoană” politică. La 50 de ani de la îngenunchere, acest gest nemuritor va fi marcat în mod deosebit. De pildă, în Germania a fost lansată o emisiune aniversară de mărci poştale. ”Germanii au făcut astfel de gesturi față de Polonia timp de ani de zile. Pentru mine nu sunt altceva decât spectacol”, spune Mularczyk. 

”Aproape la fel de mulți polonezi și evrei au pierit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Însă cetățenii evrei care locuiesc în SUA sau Israel primesc despăgubiri, polonezii nu”. Istoricii estimează că un total de șase milioane de evrei au fost uciși în Holocaust. Din cele aproximativ șase milioane de cetățeni polonezi uciși în timpul conflagrației, aproximativ trei milioane aveau credință evreiască.

Clasa politică de la Berlin, spune Mularczyk, nu vrea decât să creeze impresia că Germania dorește să își ceară iertare. În plan practic nu se întâmplă nimic. 

Acest mesaj a devenit obișnuit în ultimii ani de guvernare național-conservatoare în Polonia. La fel și părerea că gesturile germanilor ajută imaginea externă a Germaniei, dar mai puțin Polonia. Ministerul de Externe de la Varșovia subliniază la rândul său că ”gesturile trebuie urmate de fapte”.

Prin gestul spontan al lui Willy Brandt din 1970, Germania și-a recunoscut responsabilitatea pentru crimele de război din Polonia, potrivit unei declarații oficiale a Ministerului de Externe polonez trimisă DW. Rănile celui de-Al Doilea Război Mondial încă sunt profunde. ”Dacă ne amintim de astfel de gesturi, ar trebui să vorbim și despre pașii concreți în direacția unor reparații care să contribuie la o reconciliere reală”, se spune în declarația de la Varșovia.

”Stadiul actual al relațiilor germano-poloneze îmi amintește de 1970”, spune istoricul polonez Ruchniewicz. ”Acel moment a avut particularitățile sale, a fost diferit. Astăzi, granițele sunt sigure, facem parte din Uniunea Europeană, Polonia și Germania au semnat tratate. Însă componenta simbolică pe care a adus-o gestul de reconciliere al lui Brandt nu a fost încă asumată”. 

În Germania există o monedă comemorativă de 2 euro dedicată gestului din urmă cu cinci decenii, a fost prezentată o ștampilă aniversară, sunt planificate simpozioane și discursuri. Istorici precum Ruchniewicz vor aborda Tratatul de la Varșovia și consecințele sale. Pe de altă parte, guvernul polonez nu are planuri pentru aniversarea a 50 de ani de la momentul Willy Brandt de la Varșovia, spune Ruchniewicz.