Cine ameninţă pe cine
3 aprilie 2013Salvele de ameninţări, demonstraţiile de forţă militară orientate din Phenian cu maximă intensitate spre occident şi Statele Unite creează impresia izbucnirii iminente a unui conflict armat. Totuşi, este foarte posibil ca acest comportament ritualic al conducerii comuniste a statului nord coreean să aibă rolul de a insufla populaţiei sentimentul că este la adăpost de orice pericol militar din parta străinătăţii, sugerează AUGSBURGER ALLGEMEINE. Dar, duce ziarul mai departe ideea, la fel de posibil este ca Phanianul să „invite” în acest mod agresiv America la un dialog. Şi ce face Washingtonul? El reacţionează cu un amestec de indiferenţă şi hipersensibilitate, expediază avioane militare de luptă, în număr mic, şi nave în Coreea de Sud. Riposta nu este nici masivă nici primejdioasă dar ea nu duce la soluţionarea problemei. Deşi, scrie JYLLANDS POSTEN este cît se poate de limpede că doar America deţine cheia normalizării relaţiilor bilaterale, prin semnarea unui acord de pace, reluarea relaţiilor diplomatice bilaterale şi suspendarea sancţiunilor. O iniţiativă americană ar avea însă nevoie de sprijinul Chinei, Japoniei ca şi de cel al Coreeii de Sud conchide ziaurl danez citat. Dacă şi pentru EL PAIS pare plauzibilă ideea că ameninţările Phenianului nu duc inevitabil la un război, totuşi riscul ca acest scenariu să iasă de sub control nu trebuie trecut cu vederea. În conflictul coreean, orice eroare de calcul poate declanşa o catastrofă nucleară, avertizează ziarul spaniol.
Mai relaxată este interpetarea dată de cotidianul italian LA STAMPA, semnalelor războinice lansate de Kim Jong Un, care încearcă astfel, urmînd exemplul tatălui său, să forţeze uşa negocierilor. De la Moscova, ziarul KOMMERSANT îşi pune în China speranţa. Peking-ul ar putea calma şi aduce la raţiune Phenianul,o ipoteză nu tocmai nedemnă de luat în seamă.
Deloc neglijabilă este şi suma prelevată de unii depunători de pe conturile bancare cipriote, din timp, înainte ca aşa numitul pachet de salvare ă intre în vigoare.cîteva sute d emilioane, notează MARKISCHE ZEITUNG. Faptul că preşedintele Republicii Cipru neagă întîmplarea iar ministrul de finanţe îşi dă demisia, nu mai are decît o vagă semnificaţie. Răul a fost comis, el pare ireparabil. Iar bănuiala că elita politică economică şi financiară a insulei si-a pus la adăpost averile transferînd banii în străinătate, prinde contururi clare, cel puţin în optica cotidianului NEUE OSNABRUCKER ZEITUNG. Cît despre demisia ministrului cipriot de finanţe, ea este doar o modalitate de a arunca praf în ochi mulţimii şi opiniei publice internaţionale, deduce ziarul citat.
Dar pentru a deţine puterea, a o exercita fără tăgadă, apartenenţa persoanei cu pricina la elita politică a ţării, în aparatul executiv nu este obligatorie. Cazul lui Dan Voiculescu,demonstrează din plin teza, expusă cu argumente şi dovezi irefutabile, într-un foarte amplu articol publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG sub titlul „Imperiul varanului”. Autorul semnalează deja în chapeaul articolului că fostul om al securităţii este cel mai puternic bărbat al României şi fără a sta în rîndul întîi al politicii.
In acelaşi ziar, tot Karl Peter Schwarz se opreşte asupra situaţiei romilor în comunism, oferind astfel o cheie de acces la percepţia actuală a statutului acestei comunităţi etnice. Ziarul HAMBURGER ABENDBLATT focalizează la rîndul lui afluxul de imigranţi români şi bulgari, îmăinşi de sărăcie, în marile oraşe germane.