Familia tradițională este cea românească. Crucea mare, ostentativ purtată la vedere, e parte a mesajului politic.  

"Susțin libertatea economică, religioasă și sexuală. Dar să contești toate valorile nu e o formă de manifestare a libertății, cei care batjocoresc familia sunt cei care trăiesc fără căpătâi. Am o calitate importantă: sunt un om normal, nu vreau să par altfel decât sunt." - Marcel Ciolacu, la Congresul PSD

Patrioții își servesc țara și nu-i discută ordinele, atunci când în joc e tocmai filonul național, dichisit cu simboluri care nici ele nu se discută, copilăria lui Creangă și citatele din Mihai Eminescu.

Elena Lasconi, în costum național, îmbrățișează o femeie în vârstă din mediul rural, în încercarea de a câștiga susținere din zona electorală a PSD

Cam așa arată ofertele electorale ale candidaților creditați cu șanse pentru a intra în turul doi al alegerilor prezidențiale, în ordinea inversă a lansărilor de candidatură: Mircea Geoană, Marcel Ciolacu, Elena Lasconi și Nicolae Ciucă.

Cursa a fost declanșată de un sondaj, pe care l-am mai analizat la apariție, în 2021, care arată că majoritatea românilor (aproape 60%) și-ar da votul unui partid cu valori religioase și tradiționale.

Cetatea asediată

Punerea în joc a identității naționale care trebuie apărată este în mijlocul strategiei cetății asediate, specifică politicienilor cu vocație autoritară, de esență mai tare – autocrații – sau mai slabă – populiștii, cu mențiunea că un lider populist, odată ajuns la putere, va manifesta tendința de a închide tot mai autocratic regimul.

Exemplul cel mai aproape este cel al lui Viktor Orban, un politician care și-a exersat gradual vocația de autocrat, de la discursul populist la ridicarea unui întreg eșafodaj de putere care i-a indus ambiția unui loc în galeria băieților malefici, lângă Putin și Erdogan.

Strategia are structură narativă: există un popor autentic, definit riguros prin anumite trăsături și prin excluderea altora – de pildă, e creștin – a cărui identitate este amenințată de intruziuni străine.

Apare apoi un politician în a cărui putere stă să închidă porțile cetății și să mențină astfel puritatea identitară a poporului. Apărarea porților exterioare este simultană cu cedarea oricăror porți interne, adică limite de putere pentru politicianul auto-intitulat salvator.

Atunci când istoria a permis, acestea au fost premisele celor mai nocive pentru om și societăți regimuri politice de tip totalitar și dictatorial. Nici astăzi lucrurile nu arată mai bine, pentru că democrațiile sunt concurate de autocrații și, într-o formă mai perfidă, de forme diluate de democrație.

Diluarea democrației are de-a face tocmai cu cetățile asediate din afară, pe care politicieni cu mână forte le cuceresc din interior, delegitimând orice critică și formă de rezistență internă, care e etichetată ca trădare sau îndepărtare de identitatea pură.

“La un moment dat, când intri în colțul ăsta sau în camera întunecată a istoriei în care sunt foarte puține geamuri care aduc lumină, cunoaștere, devii din ce în ce mai obsedat că îți pierzi identitatea, că societatea se duce de râpă, că nu sunt suficienți copii de care crezi tu că ar trebui să fie.

Deci toate aceste argumente se adună și atunci ultima salvare este în ceea ce crezi tu că este de fapt elementul ultim al vieții, care este sângele”, explica într-un interviu acordat spotmedia.ro profesorul de istorie a biomedicinei Marius Turda, membru al Societăţii Regale Britanice a Istoricilor și specializat în teorii ale eugeniei, rasismului și ideologiilor naționaliste.

Citiţi analiza integrală aici.