Pe mâna cui vor încăpea însă românii, după alegerile prezidenţiale din noiembrie?

Oricât de serioasă ar fi, criza declanşată de cazul Nica are şi partea ei bună, în măsura în care are darul de a contribui la clarificarea opţiunilor electoratului. Edificatoare sunt, în context, reacţiile iscate la nivel înalt de deraierea unui ministru de interne care, din două una – ori nu este în stare să-şi facă datoria şi să asigure alegeri oneste, ori umblă cu cioara vopsită.

În ce măsură Nica a încercat să găsească din timp false explicaţii pentru un virtual eşec la urne al şefului său de partid PSD-ist nu e clar şi nu e important.

Decisivă promite să fie însă maniera în care s-au comportat cei trei prezidenţiabili în siajul deciziei fireşti a lui Emil Boc de a se dispensa de serviciile unui ministru fie incapabil, fie prea puţin onest.

Sub influenţa singurului politician cu adevărat carismatic din tabăra stângii, care este Ion Iliescu, Mircea Geoană a cedat şi s-a lăsat prostit de ura antibăsesciană orbindu-l pe primul preşedinte postdecembrist. Refuzând oferta de tratative a aliaţilor şi adversarilor politici, Geoană a jucat pe cartea orgoliului, vanităţii rănite şi a bărbăţiei mimate. În loc să dea dovadă de viziune strategică şi de abilităţi de negociator capabil să gestioneze şi să rezolve problemele complexe ale unei situaţii de criză, Geoană a renunţat grăbit la diplomaţie şi a pus mâna pe bardă.

Or, liderul pesedist se poate da de trei ori peste cap, dar nu va avea în veci pururi şansa de a convinge prea multă lume că dispune de personalitatea şi credibilitatea unui luptător autentic. In postura sa de cavaler al onoarei PSD-iste, Geoană, un specialist al înfrângerilor electorale, a dat, în consecinţă, impresia unui demagog de şcoală nouă, iar nu pe cea a unui politician responsabil.

Dar şi la acest capitol, al reacţiei deplasate la o criză, cel pe care Ion Iliescu îl numea cândva „prostănac" şi-a ratat victoria, fiind depăşit fără drept de apel de contracandidatul PNL-ist la funcţia supremă.

„Să nu îndrăznească nimeni să ne contacteze", a declarat ritos Crin Antonescu, respingând categoric propunerea de compromis avansată de preşedintele Traian Băsescu. Calificând soluţiile propuse de şeful statului român pentru dezamorsarea crizei, prin instalarea la ministerul de interne a unui tehnocrat sau al unui om al opoziţiei, drept „o farsă", Antonescu a demonstrat odată în plus că nu înţelege abecedarul politic al democraţiei.

Ca mare specialist al atacurilor la persoană şi al reglărilor de conturi sub centură, care s-a distins prin vehemenţa invectivelor sale la adresa premierului şi preşedintelui, Antonescu nu pare să priceapă defel rolul regal ce-i revine compromisului politic într-un stat de drept liberal. Şi mai puţin se arată liderul PNL-ist în stare să înţeleagă natura propriului său electorat liberal, care, câtă vreme se ia în serios, nu-i va putea niciodată acorda note bune pentru asemenea atitudini autiste. Confundând tot mereu agresivitatea şi stridenţa suburbană cu forţa, carisma şi cu puterea autentică, Antonescu şi-a oferit încă odată luxul de a-şi difuza imaginea de politician slab, iremediabil abonat la un vot de blam final.

Singurul om politic care a reuşit să evite capcanele crizei, dovedindu-şi sobrietatea şi responsabilitatea politică rămâne actualul preşedinte Traian Băsescu. Preluând un rol de mediator echidistant, şeful statului şi-a asumat în mod serios şi lucid rolul de arbitru pe care i-l atribuie constituţia, încercând să dezamorseze efectiv criza şi să redea instituţiilor statului credibilitatea pe care o merită.

Ar putea fi un start perfect pentru lansarea campaniei sale electorale. Dându-şi proba de crasă nesăbuinţă, Geoană şi Antonescu i-au ridicat lui Băsescu mingea la fileu cum nici un aliat al preşedintelui n-ar fi putut-o face vreodată. Oricât i s-ar fi erodat popularitatea din pricina alianţei PDL-PSD, Băsescu a demonstrat clar şi fără echivoc că este, pe moment, singurul om de stat român dotat cu înzestrările morale şi intelectuale indispensabile unui bun preşedinte.

Ce jale ar fi, în schimb, dacă românii, supuşi ca-ntotdeauna înainte de alegeri unui concentrat tir dezinformativ, ar da la 22 noiembrie câştig de cauză unor demagogi profesionişti, experţi în a discredita democraţia.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz