După săptămîna nebuniilor politice ale premierului demisionar Papandreou, notează DER STANDARD, după summitul G 20 care le-a demonstrat europenilor cît sunt de scindaţi, opinează cotidianul bulgar SEGA, e clar că europenii nu pot miza decît pe propriile forţe spre a ieşi din marasm, atrage atenţia LA CROIX. Iar uniunea se află într-o jalnică situaţie, căzută în capcana datoriilor, imobilizată de constrîngerile fiscale şi de egoismele naţionale, scrie PARIS NORMANDIE. Dar, ce mai urmează? se întreabă majoritatea comentatorilor la acest început de săptămînă.

Fireşte, consolidarea fondului de salvare a monedei aflate în derivă. Dar în ce fel? Să devină cumva rezervele băncilor naţionale furnizorii poţiunii care să dea puteri noi unei monede sleite? Nu este exclus. Potrivit constatării cotidianului austriac DIE PRESSE, dramaturgia politică a celor mai importante decizii din ultima vreme a avut un scenariu fix: vestea a fost mai întîi negată, exclusă, apoi dezminţită. Aşa încît NU-ul spus de germani la ştirea că şi Bundesbank - Banca Federală va fi jefuită, precizează ziarul citat, trebuie tratat cu aceeaşi circumspecţie ca ştirile precedente de acest fel.

Un lucru nu li se poate însă reproşa salvatorilor monedei Euro: carenţe de imaginaţie, apreciază FRANKFURTER RUNDSCHAU. Astfel, le-a venit şi ideea de a recurge la rezervele băncilor naţionale. Prin urmare, ipoteza unui acces la rezervele de aur ale Băncii Federale irită la culme spiritele, deşi, aşa cum rezultă din comentariul apărut în ziarul citat, el este legal posibil: autonomia instituţiei naţionale nu transgresează autoritatea Băncii Centrale Europene, aşa cum şi-ar dori unele bănci. Apoi, independenţa băncilor de emisie se manifestă în domeniul politicii monetare nu însă şi în administrarea propriu-zisă a avuţiei naţionale. Alarmantă nu este aşadar eventualitatea ca Bundesbank să contribuie din nou la fondul de salvare, cît teama generală că umbrela deschisă deja peste măsură ar fi totuşi prea mică spre a feri de catastrofa care se anunţă.

Rezervele Băncii Federale sunt ultimul colac de salvare. In cel mai rău caz, devenit plauzibil, totul se duce pe apa sîmbetei, se angoasează BADISCHE NEUESTE NACHRICHTEN, enumerînd pierderile: rezervele de aur, încrederea în păstrătorii avuţiei naţionale şi în politicieni. Nu va mai fi nimeni care să-i salveze pe salvatori.

Şi ce se va întîmpla atunci? Agenţia germană de presă citează în traducere un fragment din comentariul publicat în cotidianul ADEVĂRUL, potrivit căruia un eşec al proiectului european va reactiva vechi reflexe şi rivalităţi care au provocat odinioară războaie în Europa.

Deocamdată, spectrul unui război între Israel şi Iran bîntuie după declaraţii recente făcute de lideri israelieni, înaintea prezentării oficiale a raportului Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică asupra activităţilor nucleare iraniene.

LUXEMBURGER WORT estimează că, în pofida gravităţii avertismentelor, o escaladare a tensiunilor între statul evreu şi regimul mullahilor de la Teheran este puţin probabilă, mai ales din cauza consecinţelor incalculabile ale unui astfel de război în întreaga regiune.

Dimpotrivă, RHEINISCHE POST crede că actualele tensiuni israeliano-iraniene nu trebuie subestimate. Fiindcă Israelul nu trece la atac cît timp ameninţă, nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că mullahii meşteresc la bomba atomică. Ceea ce nu se ştie este cît mai au pînă să-i dea de capăt.

Cît timp mai rămîne Berlusconi la putere se întreabă observatorii mai ales după ce premierul grec Papandreou şi-a încheiat în haos cariera politică? Chiar dacă situaţia economică a Italiei nu oferă motive de disperare, bine ar fi ca Berlusconi să-şi ia adio de la putere consideră THE INDEPENDENT, pomenind că IL Cavaliere face la ora actuală mai mult rău decît bine ţării sale. Aproape nimeni nu-l mai creditează înafara frontierelor peninsulei iar la el acasă, nu mai dispune de autoritatea necesară spre a implementa impopularele măsuri de austeritate. Cu un nou premier Italia ar putea fi ferită de a avea aceeaşi soartă ca Grecia. Cu Berlusconi ,ar risca să aibă destinul vecinei ei din bazinul Mediteranei.

Ţări care au o mentalitate comună şi, din păcate, cam aceleaşi năravuri politice. In Grecia contează la ora actuală mai mult decît scoaterea ţării din criză prin reforme, setea de putere şi privilegii, aminteşte DERNIERES NOUVELLES D ALSACE, citînd o mai veche părere a lui Theo Waigel, fostul ministru gemran de finanţe care făcea o distincţie între ţările aşa numitului Cub Med şi între severele şi austerele ţări nordice. Asta este Europa, fixată asupra intereselor ei mărunte, fie că este vorba de francezi, de greci, italieni ori de germani. La summitul G20 americanii şi asiaticii au făcut cunoştinţă cu slăbiciunile unui continent care mai crede şi acum că este buricul pămîntului.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M.Iancu