În lupta contra "Statului Islamic" (SI), preşedintele SUA, Barack Obama, a deschis un nou front. Este vorba de Libia. Cele două prime atacuri aeriene asupra oraşului Sirte, un bastion al SI, vor fi urmate de altele, până ce oraşul de importanţă strategică va fi complet controlat de guvernul unităţii libiene, sprijinit de Naţiunile Unite. Era şi timpul.

De câteva săptămâni, administraţia SUA a urmărit cu nemulţumire crescândă incapacitatea guvernului libian de a recuceri oraşul. Obama nu a vrut însă în niciun caz să intervină fără acordul guvernului libian. Din cauza asta a fost intens criticat de Donald Trump şi de republicani, care l-au acuzat că acţionează cu fără prea mare tragere de inimă împotriva SI şi că este un preşedinte slab. De ce li s-a permis atât de mult miliţiilor teroriste să-şi facă de cap?, s-au întrebat republicanii. Împreună cu Putin, a anunţat Trump, SI va fi înfrânt definitiv în decurs de numai câteva săptămâni.

SUA din aer, libienii pe uscat

Obama rămâne însă fidel strategiei sale, pe care o aplică şi în Irak şi Siria. America oferă sprijin din aer, dar luptele decisive trebuie date şi câştigate de trupele terestre autohtone. Guvernul libian a ezitat foarte mult timp să ceară SUA sprijin aerian, fiindcă nu voia să apară ca un guvern-marionetă al occidentului.

Decizia lui Obama de a interveni cu raiduri aeriene mai numeroase în Libia se datorează şi politicii interne. În cursa pentru preşedinţia SUA, Libia a devenit un simbol al eşecului şefei diplomaţiei americane de atunci, Hillary Clinton. Chiar şi Obama a calificat răsturnarea regimului Gaddafi, petrecută cu cinci ani în urmă, drept cea mai gravă eroare comisă în mandatele sale de preşedinte. Iar uciderea ambasadorului SUA aflat la post în Bengazi şi a altor trei cetăţeni americani este privită în SUA ca partea cea mai rea a diplomaţiei americane sub conducerea lui Clinton. Obama şi Clinton au deci tot interesul să stabilizeze în sfârşit Libia, după toate erorile comise acolo.

Este şi în interesul Europei

Mai multă stabilitate în Libia şi o întărire a guvernului de unitate libian sprijinit de ONU sunt cu siguranţă factori benefici şi pentru Europa. Un bastion permanent al SI la porţile Europei este un coşmar. Cu atât mai mult cu cât SI controlează în Sirte şi zăcăminte uriaşe de petrol, cu ajutorul cărora îşi finanţează acţiunile teroriste. Dacă SI va reuşi din nou să cufunde Libia în haos, criza refugiaţilor se va agrava iarăși dramatic în Europa.

În Irak, SI a pierdut jumătate din teritoriul pe care-l controla, în Siria un sfert. De aceea, SI încearcă acum să se extindă în Libia. Un motiv în plus pentru acţiuni mai hotărâte împotriva miliţiilor teroriste cantonate acolo.

Martin Ganslmeier este directorul studioului de radio ARD din Washington.