Armenia scrie istorie. Zeci de mii de demonstranţi ies în stradă zilnic în capitală, dar şi în oraşe mai mici, pentru a cere un nou început la nivel politic. Nu vor doar alegeri anticipate, ci o constituţie nouă, alegeri corecte, o schimbare completă a clasei politice. Republicanii aflaţi la putere până acum văd cum li se scufundă corăbiile. Sigur că unii dintre deputaţi se tem să fie traşi la răspundere pentru afaceri ilegale şi privilegii semi-legale cu care s-au obişnuit cu toţii. Nu-i de mirare că republicanii vor să salveze cât mai mult din puterea pe care au avut-o până acum.

Tancurile nu ajută pe termen lung

E de înţeles de ce procedează astfel, dar nu există speranţe pentru ei. Puterea străzii se poate învinge poate cu tancurile, iar fostul premier Serj Sargsian, în continuare foarte puternic şi după ce a demisionat, e în relaţii bune cu armata. Dar în final, nimic nu-l va ajuta: o demonstrează istoria revoluţiilor democratice din Europa de Est. Majoritatea militarilor trece de obicei de partea poporului şi refuză să tragă în compatrioţii ieşiţi în stradă. Începutul unei astfel de evoluţii se întrevede deja de acum în Armenia.  

Între timp, există conflicte interne în partidul republican. Până acum, deţinea toată puterea, devenind un simbol al corupţiei. În timpul guvernării acestui partid, şomajul a crescut în mod dramatic. Partidul e de vină în mare măsură că tot mai mulţi tineri îşi părăsesc ţara, pentru că nu văd niciun viitor în Armenia. Deputaţii mai tineri din partidul republican au înţeles de mult că liderul opoziţiei, Nikol Pașinian, va ajunge într-un rol cheie mai devreme sau mai târziu - fie ca premier, fie ca simplu deputat - şi vor la rândul lor schimbări.   

Ei ştiu: pe moment contează doar că majoritatea armenilor au încredere în Pașinian. Situaţia se poate schimba pe viitor, dar acum masele îl ascultă. Protestatarii sunt disciplinaţi, evită violenţa şi reacţionează calm la dezamăgiri  - cum ar fi faptul că Pașinian nu a fost desemnat premier. Pe 8 mai, parlamentul va încerca din nou să aleagă un şef de guvern. 

În cine are încredere opoziţia - dar şi republicanii?

Situaţia complicată se explică prin dificultatea de a găsi un politician care beneficiază în acelaşi timp de încrederea opoziţiei şi de cea a republicanilor. Cineva care ar putea fi un fel de intermediar onest pentru perioada de tranziţie, care să găsească mereu compromisurile potrivite.

Protestatarii nu par să se grăbească. Dorinţa lor de a învinge e de neclintit. În acelaşi timp, republicanii se întreabă cum să salveze ce se mai poate salva din puterea lor. Dacă parlamentul nu va desemna pe 8 mai un şef de guvern pe care să-l accepte poporul, se va ajunge la alegeri anticipate. Nu-i nevoie de puteri miraculoase pentru a prezice că acestea se vor solda cu o înfrângere umilitoare a republicanilor. Aşadar, timpul trece în defavoarea acestora. Ei trebuie să se apropie de Nikol Pașinian. Armenii ştiu acest lucru - şi sunt optimişti.