Ali Larijani, preşedintele parlamentului iranian, a fost unul dintre primele persoane care au salutat "eliberarea" oraşului Alep. Poporul sirian, a spus el, a "avut succes în lupta contra teroriştilor".

În realitate, declaraţia nu a fost decât o neruşinată laudă de sine. Succesul militar al regimului Assad din Alep nu ar fi fost posibil fără aportul masiv al miliţiilor şiite, printre care şi gruparea libaneză Hezbollah, susţinute şi finanţate de Iran. Apoi, victoria din Alep n-ar fi fost posibilă fără implicarea activă a Rusiei, a cărei aviaţie militară a macelărit deopotrivă rebeli înarmaţi şi populaţie civilă.

Vieţile oamenilor n-au nicio valoare

În Alep s-a bombardat până la loc comanda şi încă se mai bomdardează. Pentru ambele forţe implicate în conflict, vieţile oamenilor valorează cât o ceapă degerată. În această înfruntare este vorba strict despre nimicirea duşmanului, fără a lua în seamă pierderile. Un recent raport al ONU arată că, nu mai departe de acum câteva zile, în zonă a avut loc un masacru terifiant. Abominabilele violenţe din Alep ar putea continua şi după ce învingătorii vor fi cucerit în întregime oraşul.

Avântul militar al regimului Assad este de nestăvilit câtă vreme se bazează pe susţinerea aliaţilor. Foarte probabil, după preluarea controlului integral asupra oraşului Alep, Bashar Al-Assad va lua în vizor celelalte zone controlate de rebeli în regiunea Idlib. Aşadar, războiul va continua, numărul victimelor se va înmulţi. Cine sau ce anume va putea să-l mai oprească pe Assad?

Occidentul sau aşa-numita "comunitate internaţională" cu siguranţă nu o vor face. Naţiunile Unite au eşuat pe toată linia, după cum a recunoscut însuşi Ban Ki Moon. Întreaga lume se uită cu mâinile în sân la continuarea crimelor din Alep şi alte părţi ale Siriei. În spatele zbaterilor diplomatice nu se ascunde decât o enormă neputinţă. Nimeni nu vine în ajutorul civililor captivi. Iar situaţia actuală nu va putea fi schimbată nici de viitorul preşedinte american, Donald Trump.

Nimic nu se mişcă fără Rusia şi Iran

Iată, prin urmare, că există circumstanţe în care crimele de război merită comise - cam acesta ar fi mesajul care vine dinspre Alep. În Irak, Liban şi Egipt se prea poate ca noua "ordine" din regiune să se bucure de simpatie şi susţinere. Însă Arabia Saudită şi alte fiefuri ale şeicilor din zonă nu vor accepta cu uşurinţă această realitate, ceea ce înseamnă că vor continua să îşi înarmeze aliaţii. Aşadar, crimele continuă.

Autor: Rainer Sollich/ vd