Donald Trump a amenințat Coreea de Nord cu "foc și furie" cum n-a mai văzut lumea. De ce nu putem califica și acest mesaj al președintelui american drept vorbe goale? Drept o amenințare a unui politician narcisist, neurmată, în final, de fapte? Pentru că acest război al vorbelor poate escalada și ajunge la o confruntare militară, cu consecințe fatale pentru milioane de oameni. N-ar fi primul conflict care începe cu amenințări verbale, dar care scapă la un moment dat de sub control pentru a deveni un război distrugător.

Comandantul suprem al celei mai puternice armate

Președintele american este comandantul suprem al celei mai puternice armate din lume. Cu atât mai multă grijă ar trebui să aibă de fapt în alegerea cuvintelor și amenințărilor, dacă e chiar dispus să și intervină militar. Dar atenția, prudența, rațiunea și cumpătarea nu sunt tocmai trăsăturile de caracter ale acestui președinte. Din nefericire. Dimpotrivă, Trump e iute la mânie. El face politică din instinct, e impulsiv, nerăbdător, acționează emoțional și de aceea e periculos.

Din acest motiv, spune fostul președinte al SUA, Barack Obama, Trump e nepotrivit în funcția de comandant suprem. Dar electoratul american a decis altfel. Toate speranțele ca Donald Trump să se schimbe cu timpul, să devină mai cumpătat în ceea ce spune și face, s-au năruit între timp. Mesajul adresat de Trump conducerii nord-coreene o dovedește o dată în plus.

În joc e însăși credibilitatea țării pe care o conduce. Dacă Washingtonul face acum un pas înapoi, ceea ce ar fi înțelept, alții care vor să-și arate mușchii, alți adversari ai Americii ar lua notă de atare schimbare de poziție. La ocazia potrivită, ar putea să înfrunte și ei, după modelul nord-coreean, America. Iată de ce Statele Unite nu au voie să dea dovadă de slăbiciune față de regimul criminal de la Phenian. Dar nici să declanșeze un război care să distrugă o regiune întreagă.

Acest conflict nu poate fi detensionat decât dacă ambele părți fac un pas înapoi. Sau dacă un intermediar onest încearcă să deescaladeze situația. E ceea ce lipsește. Nici SUA și nici Coreea de Nord nu vor să dea înapoi. Posibili mediatori precum China sau Rusia își fac propriul joc. E drept că atât China, cât și Rusia se opun deținerii de către Phenian a armelor nucleare. Dar ambele țări se tem și mai mult de extinderea influenței americane în cazul prăbușirii dictatorului nord-coreean. În consecință, un regim de tip stalinist la Phenian corespunde oarecum intereselor lor naționale.

Un război pentru a abate atenția? 

Trump nu e dispus să accepte situația si ar vrea să forțeze Coreea de Nord să renunțe la armele atomice. Și n-ar putea obține asta, în situația dată, decât prin forță. La rândul ei, conducerea nord-coreeană se gândește poate că, în final, Trump nu e totuși dispus să intre în război și continuă înarmarea nucleară. Pentru că e de părere că doar fiind în posesia bombei atomice poate supraviețui în deceniile următoare. O situație încurcată și extrem de periculoasă, în care ambele părți implicate ar putea constata la final că și-au făcut un calcul greșit.

Trump e frustrat pentru că nu-și poate impune programul guvernamental, pentru că propriul partid îl abandonează și pentru că susținătorii de odinioară sunt deja demult dezamăgiți. N-ar fi primul război care se poartă în afară pentru a abate atenția de la problemele interne.