Aripa dură și populiștii decid la Moscova politica rusă față de Ucraina. În principal din cauza acestora nu avem încă pace la Donbas. Ar fi foarte simplu de încheiat conflictul ucrainean, dacă Rusia nu i-ar mai susține pe rebelii separatiști. Ucraina trebuie mai ales să recupereze controlul propriei frontiere cu Rusia. Dar acolo se află în control separatiștii și armata rusă. Prin această graniță sunt aprovizionați rebelii pro-ruși în lupta lor împotriva Kievului.

Toate armistițiile de până acum au fost încălcate

Miniștrii de Externe din Germania și Franța au întreprins un nou efort diplomatic de a pune capăt uciderilor din regiunea Donbas. Frank-Walter Steinmeier și Jean-Marc Ayrault s-au deplasat în acest sens în zona de conflict. Observatorii OSCE de la fața locului le-au prezentat lista nesfârșită de incidente prin care se încalcă practic zilnic armistițiul convenit în 2015. În cele mai multe cazuri, separatiștii sunt cei care recurg primii la violențe armate. Dar nu numai ei se fac vinovați pentru acestea. De fapt, Acordul de la Minsk de încetare a focului în estul Ucrainei nu a fost respectat niciodată. De aceea, noile promisiuni din ambele părți trebuie privite cu scepticism.

Rusia are cel mai greu cuvânt de spus. Poate să dirijeze aproape așa cum vrea dinamica politică și militară a conflictului. Scopul principal al Moscovei, destabilizarea Ucrainei, a fost demult atins. Iar ucrainenii încă nu au nicio soluție de ieșire din acest impas. Din contră: politicienii de la Kiev au adoptat între timp strategia defensivă. În discuțiile cu șefii diplomațiilor din Germania și Franța, președintele ucrainean Petro Poroșenko s-a declarat în favoarea încetării luptelor. Separatiștii i-au înaintat anterior o propunere în acest sens, sigur după o consultare prealabilă cu Moscova.

Fără spațiu de manevră pentru compromisuri

Spațiul de manevră pentru compromisuri este redus. Conducerea de la Kiev trage de timp când vine vorba de aplicarea reformelor. Nu a venit până acum nici cu un plan de deescaladare a conflictelor cu Rusia. Nici în ceea ce privește anexarea Crimeei, nici pentru conflictul din estul Ucrainei. Astfel se amână pe termen nelimitat aprobarea unui statut special pentru regiunea Donbas.

Pare ca și cum Ucraina s-ar retrage ca într-o fortăreață. Conflictul cu Rusia este folosit ca argument pentru a justifica eșecurile de reformare a țării. Și des se aude ideea că Vestul ar putea abandona Ucraina. De exemplu președintele Poroșenko a spus că sprijinul internațional pentru țara sa ar fi în scădere, din cauza eficientei propagande rusești. Afirmația a fost făcută într-un discurs în Parlament, după reluarea sesiunii legislativului, la finalul vacanței de vară.Das jedenfalls äußerte er vor ein paar Tagen in einer Grundsatzrede nach der Som

Poroșenko a vorbit ca o persoană care este gata să dea vina pe alții pentru eșecurile propriei țări - pe Rusia oricum, poate chiar și pe Occident. În paralel însă, FMI tocmai ce a dat undă verde unui credit de miliarde de dolari pentru Kiev. În special UE face foarte mult pentru Ucraina: sprijin politic, ajutoare financiare, deschiderea pieței comune pentru produsele ucrainene. Sancțiunile europene împotriva Rusiei sunt încă în vigoare. Cetățenii ucraineni sunt tot mai aproape să obțină ridicarea vizelor de călătorie în spațiul comunitar.

Încredere tot mai ștearsă în capacitatea de reformă a Ucrainei

Dar se prea poate ca încrederea Vestului în capacitatea de reformă a Ucrainei să scadă tot mai mult. Oligarhii ucraineni și-au reluat luptele interne obișnuite. Corupția și nepotismul nu au fost învinse. Rețelele corupte influențează la fel de masiv ca oricând deciziile politice. În plus: libertatea presei și cea de exprimare sunt din nou sub presiune în Ucraina. S-a ajuns chiar la uciderea unor jurnaliști. Cazurile nu au fost încă rezolvate. Pe forumurile online domină ura față de cei cu păreri diferite. Grupări radicale incendiază sedii de televiziune, în timp ce politicienii privesc de pe margine.

Dar să revenim la războiul din Donbas: înțelegerile de la Minsk reprezintă un plan de pace. Faptul că nu au funcționat până acum s-a datorat lipsei disponibilității părților combatante de a dialoga cu adevărat. Climatul politic de la Kiev s-a încins. Reformatori pragmatici, politicieni dispuși la dialog, activiști civici nu au șanse mari de afirmare. La fel ca la Moscova, se pare că și la Kiev tonul este dat de aripa dură și de populiști. Apropierea Ucrainei de Occident ar putea fi astfel serios încetinită.