Încă 12 luni şi, după cum şi-a dorit, Marea Britanie se separă de Uniunea Europeană. De un an de zile, între guvernul de la Londra şi Bruxelles se poartă negocieri. Cu prea puţine rezultate concrete până acum. După luni de orientare, cărora le-am putea spune şi luni de haos, guvernul britanic a reuşit numai să se învoiască asupra perioadei de tranziţie. Drama Brexitului se extinde puţin, până în decembrie 2020, pentru a le permite britanicilor să negocieze, să obţină ceea ce şi-au propus.

Dar ce şi-au propus ei să obţină? Nu se ştie. Premierul Theresa May şi principalul avocat al Brexitului, ministrul de Externe, Boris Johnson, vorbesc despre şansele uriaşe pe care le-ar avea Regatul Unit dacă s-ar elibera din lanţurile Uniunii Europene. Dar în ce ar consta aceste şanse nici măcar premierul nu prea ştie. Majoritatea asociaţiilor economice, experţii juridici şi cei ai UE sunt de părere că, după Brexit, Marii Britanii şi Irlandei de Nord nu le va merge mai bine ca acum. Va fi altfel, dar nu mai bine.

Tranziţia, încotro?

Fiindcă britanicii nu mai vor nici în Uniunea Vamală, nici pe piaţa internă, singura alternativă ar fi un amplu acord de liber schimb. Însă şi acesta va trebui negociat mai întâi. Cu un an înaintea Brexitului şi cu aproape 3 ani înaintea încheierii perioadei de tranziţie, avantajele unui potenţial acord de liber schimb cu Marea Britanie nu se întrevăd comparativ cu situaţia de acum.

Până acum cabinetul de la Londra nu a atins niciunul dintre obiectivele Brexit. Marea Britanie n-a economisit niciun ban fiindcă, inclusiv în perioada de tranziţie, îşi achită normal contribuţiile la bugetul UE. Şi nici controlul asupra migraţiei din celelalte state comunitare nu a fost reluat fiindcă libertatea de circulaţie a cetăţenilor europeni va fi respectată până în ultima zi a perioadei de tranziţie. De asemenea, ţara nu va deveni independentă juridic fiindcă, până în ultima zi, vor fi aplicate hotărârile Curţii Europene de Justiţie, iar legile europene vor fi transpuse în legislaţia britanică. Clară este numai pierderea ţării în tot acest timp: dreptul de codecizie în UE. Într-un an de zile niciun ministru sau parlamentar britanic nu va mai avea acest drept.

Dar nici Uniunea Europeană, care până acum şi-a apărat şi impus interesele în mod surprinzător, nu are de câştigat. Brexitul slăbeşte Uniunea ca actor pe scena politică a lumii, provoacă o gaură financiară, iar schimburile comerciale cu Marea Britanie vor fi îngreunate inutil.

Bruxelles-ul gestionează consecinţele negative ale separării şi-i face pe britanici s-o simtă pe pielea lor. Până acum UE nu le-a făcut nicio concesie. Şi este bine aşa! Cele 27 de ţări membre trebuie să strângă rândurile şi nu mai pot ţine seama de interesele viitorului stat terţ, Regatul Unit.  

Opriţi Brexitul

După un an de lupte tenace se poate constata acum, de ambele părţi, voinţa politică de a gestiona Brexitul cu o oarecare blândeţe. Atât şi nimic mai mult. Din punct de vedere juridic nu s-a ajuns la niciun acord. Există numai declaraţii de intenţie, dar nici măcar un proiect de acord. Nici perioada de tranziţie nu a fost clar decisă, ci doar s-a convenit asupra acesteia în cazul în care acordul Brexit e gata până la sfârşitul anului. Însă cele două părţi sunt foarte departe de acest obiectiv.

Cea mai mare problemă în prezent este situaţia de la graniţa externă a UE între Regatul Unit şi Irlanda. Toată lumea este de acord cu lipsa unei frontiere între Irlanda de Nord (parte din Regat) şi Irlanda. De asemenea, o graniţă între Irlanda de Nord şi restul Marii Britanii este greu de închipuit. Aşadar, după Brexit, unde ar putea fi trasată noua graniţă externă a UE? Guvernul de la Londra va înainta o propunere fezabilă în curând. Ar fi şi timpul. 

Deocamdată consecinţele economice ale Brexitului par a fi previzibile. Dar nimeni nu poate spune cum vor sta într-adevăr lucrurile atunci când chiar va intra în vigoare ruptura. Totul rămâne un experiment politic nesăbuit. Ar fi mai bine ca să se renunţe la Brexit, să lăsăm prostiile. Totuşi, referendumul contează mai mult. Ar mai fi timp si pentru un al doilea plebiscit, unul mai cinstit, pe fondul previzibilelor consecinţe ale Brexitului. Însă un al doilea vot ar diviza şi mai mult Marea Britanie. Poate chiar ar duce la destrămarea sa. Şi-atunci să închidem ochii şi să-i dăm înainte? Am mai avea timp un an de zile să oprim acest proces. 

Autor: Bernd Riegert / CS