Ce rezultat! Toate cele 195 de state membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au votat un acord de mediu, menit să limiteze încălzirea atmosferei nu la două grade Celsius, ci la un grad şi jumătate. Un acord care cuprinde într-un cadru obligatoriu obiectivele benevole de mediu ale statelor, care le verifică, şi care aduce corecturi în cazul în care rezultatele nu sunt suficiente. Este de asemenea un acord care pune la dispoziţia statelor sărace ajutoare financiare într-un volum socotit cu neputinţă până de curând.

Toţi au avut de câştigat, iar câştigul depăşeşte sfera strictă a mediului. Şi UE, această comunitate de state, cunoscută în ultima vreme mai degrabă din cauza disensiunilor şi controverselor. Toate statele UE au votat unite ambiţiosul acord. De câştigat au avut şi micile state insulare, atât de grav afectate de efectul de seră. Începând cu reuniunea de la Rio, din 1992, aceste state au dezvoltat un angajament remarcabil în favoarea mediului. Minusculele Insule Marshall au reuşit să alcătuiască la Paris o alianţă compusă din 79 de ţări sărace, la care au aderat ulterior şi Brazilia, Mexic şi SUA. America s-a alăturat aşadar Insulelor Marshall! Este uluitor! La final au avut de câştigat şi ţările emergente China şi India, care au renunţat să facă opoziţie şi au permis această performanţă diplomatică senzaţională.

Capodopera lui Laurent Fabius

Conferinţa de două săptămâni de la Paris va rămâne pentru totdeauna legată de Laurent Fabius. La câteva săptămâni de la cumplitele atacuri teroriste de la Paris, ministrul de Externe a reuşit să aprindă o lumină în ţara sa atât de greu încercată. Cu mult calm şi mare pricepere diplomatică, preşedintele acestei conferinţe a reuşit să iasă cu bine din toate furtunile. Cine a asistat la catastrofala conferinţă pe teme de mediu de la Copenhaga, desfăşurată în urmă cu şase ani, ştie să preţuiască cum se cuvine succesul extraordinar de acum. Pe atunci, preşedinţia daneză a reuniunii a comis greşeli grave în privinţa armonizării intereselor sensibile ale ţărilor bogate şi sărace. Acum, Fabius a reuşit asta magistral.

De câştigat au avut inclusiv grupurile de activişti, adesea luate în derâdere, care iau parte la acest proces începând din 1992, şi care au o importantă contribuţie la măsurile internaţionale de protecţie a mediului. Aceşti militanţi nu au contenit să evidenţieze avertismentele oamenilor de ştiinţă, să facă presiuni prin critici, adesea exagerate, şi prin solicitări imposibil de onorat. În fine, de câştigat a avut şi Organizaţia Naţiunilor Unite, care a dovedit că poate soluţiona probleme globale.

Importantă este acum folosirea elanului de la Paris. Investiţiile trebuie transferate către energia regenerativă iar banii promişi ţărilor sărace trebuie plătiţi. Toate acestea au pornit deja dar procesul trebuie să ia avânt. Poate că raza de speranţă de care lumea zguduită de crize tot mai grave are atâta nevoie se va ivi tocmai din direcţia protecţiei mediului. Comunitatea mondială îşi poate aborda problemele împreună. Bravo Franţa!