Rezultatul alegerilor parlamentare din Polonia nu a fost deloc surprinzător. "Coaliţia Civică"  liberal-conservatoare rămâne şi după votul de duminică principala formaţiune de opoziţie. Nou este comeback-ul stângii, care va constitui a doua forţă de opoziţie în viitorul Seim şi participarea record la urne de peste 61 la sută. Acest din urmă aspect arată limpede că atât partidul de guvernământ cât şi opoziţia au reuşit să-şi mobilizeze masiv electoratul.

Rezultatul foarte ridicat obţinut de PiS (aproape 44% faţă de 37,6%, cu patru ani în urmă) este de fapt răsplata pentru politica socială extrem de generoasă promovată de formaţiunea de guvernământ. Jaroslaw Kaczynski şi colegii săi de partid au reuşit să atragă de partea lor mai ales "polonezul de rând" din micile centre urbane şi sate, care se simţise abandonat de responsabilii politici în contextul transformărilor dureroase de acum trei decenii.

Creşterea alocaţiei pentru copii, pensiile suplimentare anuale, scutirea de impozite pentru tinerii cu vârste sub 26 de ani şi ridicarea venitului minim pe economie, toate acestea aplicate consecvent şi însoţite de retorica patriotică au constituit reţeta succesului lui Kaczynski la scrutinul legislativ de duminică. Un calcul politic care a dat roade.

Victoria răsunătoare a social-populiştilor polonezi nu ar fi fost posibilă fără sprijinul influentei Biserici Catolice. Alianţa dintre "tron şi altar" continuă, iar comeback-ul stângii anticlericale poate fi interpretat drept o reacţie la această stare de fapt. Din experienţa altor ţări cu o puternică Biserică Catolică, cum e de pildă Spania, am învăţat că astfel de alianţe pot avea pentru Biserică urmări fatale.

Succesul lui Kaczynski reprezintă, totdată, şi o palmă usturătoare pe faţa "Coaliţiei Civice" de opoziţie, care, după pierderile suferite la urne în 2015, nu a reuşit să-şi reînnoiască programul şi personalul.

Consecinţe amare pentru democraţie

Repetata victorie detaşată la urne a PiS poate avea urmări amare pentru democraţia şi statul de drept din Polonia. Există pericolul ca Polonia să devină o democraţie "iliberală" şi un stat semi-autoritar. Primii patru ani de guvernare PiS au arătat că omul forte al ţării, Jaroslaw Kaczynski, urmăreşte să-şi subordoneze instituţiile independente, cum ar fi justiţia şi presa. Stilul său politic, axat pe confruntare şi polarizare, face practic imposibile compromisurile cu opoziţia - parte firească a culturii democratice. Din această cauză sporesc disensiunile politice şi pot avea urmări periculoase.

Puterea pe care i-o conferă formaţiunii aflate la guvernare votul electoratului polonez ne face să credem că Polonia va rămâne un partener dificil atât pentru UE, cât şi pentru Germania. În cazul în care PiS, aşa cum a anunţat în campania electorală, va continua reformarea aparatului de justiţie şi a presei, ne putem aştepta la noi confruntări cu Comisia Europeană. Şi revendicările de despăgubiri de război la adresa Germaniei fac parte din programul electoral PiS. Guvernul german va trebui să găsească o cale delicată de abordare a acestui subiect în dialogul comun şi un răspuns diferit de obişnuitul "Chestiunea a fost tranşată".

Un lucru e cert: atât Germnaia cât şi UE vor avea de-a face în următorii patru ani cu un guvern polonez incomod şi recalcitrant.