Nu eram oare edificati din capul locului cine va castiga pana la urma, dat fiind faptul ca scrutinul s-a derulat intr-un singur tur, ceea ce a favorizat ilegitim principalul partid al puterii postdecembriste, si pe candidatii sai, intre care Gabriela Firea, fostul stalp al propagandei de la Antena 3?

Mai importanta mi se pare deci, in acest moment, alta intrebare: stim oare cu adevarat cine a pierdut? Ma tem ca nu. Cred unii ca marele invins al serii ar fi PNL si, mai ales, candidatul sau bucurestean, “Perdoiu” dupa cum l-a poreclit, cu obisnuita lui rautate si pasiune pentru atacurile sub centura, Victor Ponta, fostul sef al PSD, recomandandu-i sardonic Alinei Gorghiu sa si-l “tina”. La randul sau, clasat de exit-polluri pe locul al treilea cu un foarte dezamagitor bilant, C. Predoiu a avut rarisimul bun simt pentru un om politic roman, de a anunta imediat ca va demisiona, daca rezultatele prefigurate se confirma.

Or, nu e un secret ca nu lui Predoiu, cel impins in cursa contra vointei sale, in extremis, dupa trei ratari, i se datoreaza realmente dezastrul electoral al PNL. Partea leului din vina le revine chiar sefilor oficiali si neoficiali ai acestui partid. Care, cu o inadecvare frizand tradarea, daca nu stupiditatea, au ignorat multiplele avertismente lansate de un electorat pe buna dreptate furios, ba chiar exasperat, si, din pacate, partial dezinformat si confuz. In loc sa-si restructureze din temelii formatiunea, tot mai impopulara nu doar din cauza penalilor din randurile PNL, ci si, nu in ultimul rand, din pricina erodarii galopante a simpatiei pentru Klaus Iohannis, Alina Gorghiu si Vasile Blaga au pastrat tot ce trebuia trimis la plimbare. Au prezervat ceea ce a discreditat si a umplut PNL de ridicol, in frunte cu ei insisi. Incat cei doi nefericiti lideri, cantonati mai bine de un an intr-un terifiant blat cu establishmentul penalilor, iar apoi in gretoase experimente electorale ultranationaliste, precum epsiodul Marian Munteanu, ar trebui sa arunce ei insisi prosopul.

In ce-l priveste pe Catalin Predoiu, vina sa nu rezida in faptul ca s-a sacrificat, candidand cu buna stiinta fara sanse. Ci in decizia de a-si asuma un rol de mazeta intr-un scrutin transformat cu ajutorul sentintei CCR dintr-un exercitiu democratic intr-un alibi al unei foarte defecte democratii. Caci democratia autentica implica si presupune votul informat si reprezentativ al cetateanului, constient ca sufragiul sau, chiar acordat “raului cel mai mic”, va sfarsi prin a-i ameliora viata. Or, victoria Gabrielei Firea cu mai putin din jumatate din voturile exprimate stirbeste reprezentativitatea triumfului ei, iar ei insisi legitimitatea si autoritatea in calitate de viitor primar general.

In plus, e greu daca nu imposibil sa se vorbeasca de un vot informat. Am intalnit o sumedenie de oameni, care, data fiind lipsa de publicitate convenita, inclusiv din ratiuni economice, de catastrofal gestionatele partide mari, precum si inadecvarea din totdeauna a unei mari parti a presei, mi-au dat semne ca habar nu au cine i-a condus dezastruos. Si pe cine sa trimita la plimbare. Revolta electorala contra ‘sistemului’ a atins, iata, si in Romania, dimensiuni extrem de alarmante si proportii virtual endemice, de la care antidemocratia incepe sa devina un pericol real.

In acest conditii, partidele, establishmentul politic si cel judiciar, reprezentat de Curtea Constitionala, ar fi trebuit sa se dea peste cap spre a informa electoratul, a-i cere, in interesul democratiei, sa-si combata lehamitea politica si indignarea incontinenta si a reface increderea cetatenilor prin restabilirea dreptatii si egalitatii in sanse a candidatilor. Au facut insa invers. Au lansat, impreuna, semnalul cel mai catastrofal cu putinta. Caci, autorizand desfasurarea scrutinului intr-un singur tur, si-au demonstrat dispretul fata de vointa reala a cetateanului intarind impresia lui despre metehnele inconturnabile ale “clasei politice”. Si necesitatea schimbarii ei. Ceea ce n-avea cum sa nu alimenteze masiv popularitatea unei formatiuni dubioase ca USB, figurand ca un prezumtiv partid “antisistem”. Ca orice grupare care promite “salvarea” si, prin urmare, marea cu sarea, USB nu ar fi meritat de fapt decat mefienta celor ce tin realmente la democratie si refuza noi utopii salvationiste, in genul FSN, ori, mai rau, comunism si nazism.Totusi, Nicusor Dan, cel care a insistat sa torpileze o alianta de centru, si prin urmare, o probabila victorie comuna asupra PSD, potential extrem de importanta, simbolic, pentru viitoarele alegeri, a furnizat pana la urma surpriza majora a Duminicii Orbului, surclasandu-si orbeste concurenta de dreapta. Acest rezultat e nu doar frapant, ci starneste, legitim, frisoane.

Fusese oare vremelnica, aiuritoarea optiune a conducerii PNL pentru Marian Munteanu o tentativa de eludare, prin captarea votului fanatic, a previzibilului deznodamant al scrutinului local din 5 iunie? E oare izbanda lui Nicusor Dan un semnal de alarma vizand potentialul protestatar antidemocratic care s-a coagulat in electoratul romanesc cu atat mai abitir cu cat bucurestenii sunt net mai bine informati decat locuitorii altor sate, comune si orase ale tarii?

E probabil ca succesul USB sa duca la extinderea la scara nationala a fenomenului Nicusor Dan, asa cum triumful, in Duminica Orbului din 1990, a formulei prezumtivei “salvari nationale”, zisa FSN, a dus la patentarea la nivelul intregii Romanii a fenomenului iliescist .

Dar chiar daca lucrurile nu se vor deteriora intr-atat, un fapt e cert. Stim nu doar cine a castigat. Ci si ca marele perdant al actualelor alegeri locale romanesti e chiar alegatorul. Care inca nu e, poate, constient de faptul ca a fost ingenuncheat si risca sa redevina durabil, din cetatean liber, ce a fost veacuri la rand: un simplu si umil supus.