Naţiunile industriale produc în principal emisiile ridicate de CO2, responsabile pentru schimbarea climei. Iar ţările sărace suportă în primul rând consecinţele. Africanii nu mai vor să stea cu mâinile în sân, văzând cum seceta, inundaţiile, alunecările de teren sau deşertificarea le distrug ţinuturile. De aceea vor să combată prin iniţiative proprii consecinţele modificărilor climatice.

În oraşul Beira din Mozambic, oamenii simt din plin urmările schimbărilor climatice. Nivelul mării creşte, iar apele revărsate inundă cartiere întregi. Potrivit Greenpeace, anual se refugiază de două ori mai mulţi oameni din cauza schimbărilor climei decât din pricina războaielor sau violenţei. Experţii cred că în zece ani s-ar putea ajunge la 20 de milioane de refugiaţi climatici din Africa.

Consiliul Mondial pentru Climă, IPCC, estimează că nivelul mării va creşte până în anul 2100 cu 40 până la 80 de centimetri. Beira nu vrea să piară în inundaţii. Noi canale şi construcţii hidrotehncie vor proteja zonele periclitate. Pe timp de flux, construcţia îşi închide porţile pentru a proteja oraşul. Şi în cazul ploilor abundente, apa se scurge mai uşor.

Sahara se extinde, distrugând suprafeţe verzi, terenuri agricole. Statele africane vor să stopeze fenomenul deşertificării printr-o pădure lungă de 7750 de km şi lată de 15 km, ca un adevărat zid verde. Ecologiştii consideră aceasta o măsură globală extrem de eficientă de protecţia mediului.

Din cauza alunecărilor de teren şi a deşertificării, tot mai mulţi fermieri nu-şi mai pot lucra pământul. Sounna Moussa din Niger foloseşte un sistem special de irigare. Acesta se bazează pe o tehnică veche de secole, dar dată uitării. Experţii recomandă în plus evitarea monoculturilor şi cultivarea în număr mai mare a plantelor de cultură trandiţionale.

Puterile coloniale ridicaseră diguri pe continentul african. Şi multe guverne africane au investit în hidrocentrale pentru a asigura necesarul de energie al ţării. În continuare se construiesc diguri. Hidrocentralele sunt favorabile mediului. Cu toate acestea, există proiecte de hidrocentrale controversate. Adesea se defrişează păduri tropicale sau sunt strămutate aşezări întregi.

Până cel târziu în 2030, şi ultimul cătun african urmează a beneficia de energie electrică. Acesta e ambiţiosul ţel propus de 55 de şefi de stat şi guvern africani la Conferinţa pentru climă de la Paris, din 2015. Iniţiativa africană pentru energii regenerabile şi-a propus obţinerea de 300 gigawaţi pe an. Parcurile eoliene, precum cel din Etiopia (în imagine), sunt doar un început.

Tot mai mulţi africani îşi obţin singuri energia electrică necesară. Cu ajutorul panourilor solare ieftine, produc curent ieftin. Multe persoane particulare renunţă la generatoare şi folosesc tot mai mult energia solară. Organizaţiile umanitare sprijină eforturile în şcoli sau spitale.

Aşa-numitul trend "upcycling" se face simţit nu doar în lumea modei. În Nigeria se construiesc case întregi din sticle. Acolo nu se reciclează deşeurile. E nevoie de multe secole ca să se dezintegreze cantitatea enormă de plastic de pe continent. La construcţii, sticlele de plastic sunt umplute cu pământ şi tencuite cu lut. Aşa se face economie la cărămizile scumpe şi se refoloseşte plasticul.

Gertrude Clement, în vârstă de 16 ani, din Tanzania, se angajează puternic. O dată pe săptămână produce o emisiune pe teme ecologice pentru postul local de radio: "Sper ca ascultătorii mei să întreprindă ceva pentru a îmbunătăţi situaţia de aici", spune ea în dialog la DW. În aprilie 2016, Gertrude Clement a vorbit în faţa Adunării ONU de la New York.

La elaborarea de măsuri de combatere a consecinţelor schimbărilor climatice lucrează un centru special de cercetare penru sudul Africii, înfiinţat de Angola, Botswana, Namibia, Africa de Sud, Zambia şi Germania. Cercetătorii vor să reducă efectele schimbărilor climatice pentru apa potabilă şi agricultură. Autoare: Gwendolin Hilse/maw