Nu este o democrație, dar este totuși un semn că omul este mai bine înfipt în scaunul său decât cred unii: premierul chinez Li Keqiang a obținut la Congresul Popular Național cel mai mare număr de voturi din 2006 încoace. Doar 14 din cei aproape 3000 de delegați au votat împotriva sa, în timp ce opt s-au abținut. În urmă cu un an, numărul voturilor împotrivă a fost dublu.

La conferința de presă, atmosfera a fost una sobră, dar plină de încredere în capacitatea țării de a rezolva actualele probleme. Și cu o mulțumire generală față de ceea ce s-a făcut până acum.

Nu s-au auzit tonuri ridicate, au lipsit naționalismul și populismul, nu s-a încercat distragerea atenției de la problemele proprii, nu s-au trimis săgeți spre Coreea de Sud, Japonia sau SUA. Diferențele de opinie existente nu au fost trecute cu vederea de premier, care a declarat că acestea trebuie discutate. Și cam asta a fost.

Creștere economică susținută, fără programe de investiții

China vrea să continue pe drumul ei - cu o creștere mai lentă poate decât se aștepta, dar continuă și solidă. Mai puțină birocrație, mai puține taxe, mai puține firme de stat, mai multă economie de piață, noi IMM-uri, dezvoltarea industriei serviciilor și creșterea consumului - toate pentru menținerea unei creșteri economice stabile, dar nu fulminante.

Premierul Li a fost mândru mai ales de asigurarea creșterii "fără programe de investiții masive". Îngrijorare îi produce însă sporirea datoriilor. Pe bună dreptate. Dar, spre deosebire de SUA, datoriile Chinei nu sunt externe.

Direcția pe care se află guvernul chinez este cea bună, dar ar trebui discutat dacă viteza este cu adevărat cea așteptată. Observatorii occidentali nu trebuie însă să uite că Beijingul a contribuit cu peste 30% din creșterea economiei mondiale. În comparație, SUA au contribuit cu doar 9,5% la acest avânt global, în timp ce UE cu doar 6,2 procente.

Este o poziție bună de pe care să se demareze reforme, mai ales ținând cont că venitul pe cap de locuitor al Chinei este sub cel al României. Există încă destul loc pentru creștere în economia chineză. În Europa și SUA, lucrurile nu stau deloc așa. 

Între timp, s-a impus și în Vest impresia că China, a doua economie mondială, este, în ciuda problemelor sale, cea mai importantă forță de susținere a globalizării. Acest lucru are desigur și implicații politice: la întrebarea ce așteaptă Beijingul de la noua administrație americană, Li a pus punctul pe i: "Un război comercial nu ar face comerțul nostru mai corect". Ambele părți ar trebui să stea de vorbă, întrucât relațiile dintre cele două țări ar fi de importanță enormă și pentru stabilitatea regională și internațională.

Pe acest fundal va avea loc sâmbătă vizita la Beijing a secretarului de stat american Rex Tillerson. Tema principală la această primă luare de contact la nivel înalt între cele două mari puteri va fi Coreea de Nord. Li a cerut tuturor părților implicate în dosarul nord-coreean să revină la masa dialogului. "Nimeni nu vrea să aibă haos în fața propriei case", s-a exprimat Li.

Chiar sunt posibile reducerile fiscale?

Stabilitatea și încrederea ar fi însă importante și pentru firmele chineze. Guvernul chinez vizează reduceri fiscale pentru companii de până la 144 de miliarde de dolari. "Statul trebuie să strângă cureaua, dacă va renunța la aceste încasări", a arătat Li, care a insistat că guvernul central trebuie să dea exemplu și să-și reducă propriile cheltuieli cu peste 5%.

Se anunță vremuri interesante. Poporul nu va uita cuvintele premierului. Simultan, statul trebuie să le acorde ajutor social celor 850.000 de cetățeni care și-au pierdut locurile de muncă în 2016. Și lucrurile nu se opresc aici: și anul acesta, încă un milion de chinezi vor rămâne fără serviciu, dacă vor fi închise în continuare mai multe firme de stat. Nu va fi deloc ușor, după cum admite chiar premierul Li.

Autor: Frank Sieren