Ultima ediție a serialului video european "Summitul coronavirus" ne dă ceva speranțe. Șefii de stat și de guverne din cele 27 de țări membre par a fi căzut de acord să nu-și mai facă atât de publice neînțelegerile privind amploarea sumelor necesare pentru pachetul de ajutorare a economiilor comunitare în urma crizei coronavirus. Unitatea ar trebui să ne facă mai puternici. Dovada de solidaritate ar trebui să-i liniștească pe cetățenii comunitari care se tem pentru existența lor, se tem că-și vor pierde locurile de muncă și că ar putea rămâne în curând chiar fără bani pentru cele mai necesare lucruri: "Priviți aici, guvernele voastre se ocupă de problemă, vor să creeze un program de reconstrucție în valoare de 1000 de miliarde de euro!" Acesta ar fi mesajul dătător de speranță.

Și este un mesaj necesar, având în vedere starea de comă în care economia și societatea au fost aruncate de luptătorii împotriva pandemiei. Voința solidă a liderilor celor 27 de state membre de a merge înainte a fost subliniată de președintele Consiliului European, Charles Michel, după cel de-al patrulea summit european prin videoconferință. Prin urmare, Uniunea Europeană nu se va clătina. Amenințările și întrebările furioase ale guvernului italian, cu privire la motivul existenței UE, dacă Uniunea nu este capabilă să ajute acum statele membre, au fost pe moment stopate.

Voință fermă, dar nicio înțelegere

Premierul italian Giuseppe Conte s-a arătat, în mod surprinzător, încântat după consultările cu ceilalți parteneri europeni. Ar exista acum un fond de reconstrucție, care ar urma să fie finanțat prin garanții comune europene. Un lucru de neimaginat în urmă cu trei săptămâni, a jubilat Conte. Poate că primul ministru de la Roma se cam grăbește totuși cu bucuria! Pentru mulți lideri europeni, garanțiile, obligațiunile și datoriile comune rămân pe mai departe de neconceput.

Șefii de stat și de guvern din blocul comunitar nu au ajuns la un acord nici cu privire la modul de împărțire a banilor: ca subvenții directe în bugetele naționale sau sub formă de credite care vor trebui cândva plătite înapoi. Germania preferă varianta creditelor, Franța și Italia sunt pentru subvenții. Spania a venit cu ideea datoriilor care să nu fie rambursate o perioadă foarte îndelungată. Fantezia tuturor a fost stimulată de anunțul cancelarei Angela Merkel, potrivit căruia germanii sunt solidari și ar fi dispuși să plătească semnificativ mai mult la bugetul comun european. Merkel nu a precizat însă despre ce fel de sume este vorba.

Pentru statele UE e posibil doar împreună

Atmosfera a fost deci mai relaxată de data aceasta. Obiectivul a devenit mai clar, dar detaliile nu sunt lămurite, în pofida grabei la care îndeamnă cu toții. Comisia Europeană ar trebui să facă o minune politică acum în următoarele săptămâni și să prezinte un buget comunitar care să fie baza pentru marele fond de reconstrucție. Președinta CE, Ursula von der Leyen, a insinuat deja că statele membre vor fi nevoite să plătească contribuții duble la bugetul comun, adică 300 de miliarde de euro pentru doi-trei ani, față de cele 150 de până acum. Acest plus de capital ar urma să fie ridicat apoi până la 1000 de miliarde, prin contractarea de credite. Este neclar dacă suma totală va fi ulterior distribuită țărilor membre afectate de coronavirus sub formă de credite sau de subvenții. Von der Leyen propune un fel de "amestec", adică: nici ea nu știe.

Clar este doar că statele comunitare mai puternice vor trebui să le tragă după ele pe cele mai slabe. Raportul de forțe va fi rearanjat. Banii nu vor mai curge ca până acum înspre est, ci mai degrabă înspre sud. Solidaritatea în UE mai are de trecut însă niște teste dure. Contribuabilii din nordul UE vor avea de suportat partea cea mai grea din factura crizei coronavirus. Germanii vor avea de achitat cel puțin 25% din această sumă. Va fi nevoie ca ei să dea dovadă de solidaritate, lucru pentru care vor primi mulțumirile statelor din sud. Nu se poate decât împreună. Pe cont propriu, niciun stat din UE nu ar avea vreo șansă. Economiile celor 27 sunt mult prea interconectate datorită pieței unice. Împreună, statele comunitare vor cădea acum în abisul adânc al recesiunii, din care vor trebui să se cațere înapoi tot împreună.