Macron se află în fruntea taberei care "sprijină imigrarea", spunea premierul ungar marți la Milano. Viktor Orban și ministrul italian de Interne, Matteo Salvini, ar fi, în schimb cei care vor să "stopeze imigrația ilegală". O prostie, dacă ne gândim că și Franța vrea să se pună capăt imigrației ilegale, iar prin atitudinea sa, intens criticată, față de migranții din Franța, Emmanuel Macron nu poate fi nicicum considerat drept susținător al imigrației. Dar cel puțin acum fronturile sunt clare și ne aflăm, probabil, înaintea bătăliei finale pe o temă care domină actualitatea. Să sperăm că așa va fi. 

La duritate se răspunde cu duritate

Pe de o parte îi avem așadar pe cei dornici să "stopeze imigrația ilegală", în fapt populiști de dreapta, care în țările lor edifică democrații iliberale. Pe de altă parte îi avem pe "susținătorii imigrației" grupați în jurul lui Macron, adevărații democrați ai Europei. Mai precis cei care au înțeles că e nevoie de compromisuri pentru consolidarea edificiului european. Pliscul mare ajută cel mult la vânarea de voturi electorale, rareori, însă, la soluționarea problemelor.

Că Orban și Salvini se prezintă acum drept duet de vis al populiștilor de dreapta, salvatorii lumii apusene, ar fi de tot râsul, dacă n-ar fi atât de trist. Cei doi au în comun doar stilul lipsit de compromis, nerușinat și plin de ură. Altfel au viziuni complet diferite. Salvini ar vrea ca alte state UE să preia migranți din Italia, apropiindu-se mai mult de poziția Angelei Merkel decât de cea a lui Orban. Premierul ungar nici în ruptul capului nu acceptă să preia migranți și pledează pentru expulzarea acestora în țările de origine. E previzibil ca aceste divergențe de opinie să rupă alianța dintre cei doi. Președintele Franței speră și el că se va ajunge acolo.  

Pentru ca acest lucru să se îmtâmple, populiștii de dreapta trebuie puși sub presiune. Până acum celelalte state ale UE s-au cam lăsat mânate de formațiunile Lega Nord, AfD sau Fidesz. Mai mult decât atât, vechile partide consacrate au început să copieze stilul acestor formațiuni monotematice de teama succesului acestora. Iar aceasta este calea greșită. Drumul bun este cel pe care pășește Macron, răspunzând la duritate cu duritate, fără a-și abandona poziția și fără a se scuza pentru politica sa pro-europeană. Prin acest curs, tânărul șef al Palatului Elysee a învins-o deja decisiv pe adversara sa populistă de dreapta Marine Le Pen în propria țară. 

Demascarea incompetenței și a contradicțiilor 

Majoritatea, până acum tăcută, a europenilor are nevoie de cineva care să dea tonul, de cineva care să lupte pentru valorile care au garantat pacea și bunăstarea în spațiul Uniunii Europene. De cineva care, răspicat, nu ezită să răspundă la provocările la duel. Acest cineva e Emmanuel Macron, în ciuda tuturor problemelor cu care se confruntă actualmente în Franța. "Nu voi ceda deloc în fața naționaliștilor și a celor care susțin aceste instigări la ură", a declarat Macron cu prilejul unei vizite întreprinse în Danemarca. "Și dacă mă vor considera adversarul lor principal, atunci pe bună dreptate", a mai spus președintele la adresa țărilor în cauză.

Convingerile prezentate cu atâta forță și curaj au potențialul de a-i uni pe oameni, de a le conferi o voce. Acești oameni au puterea de a demasca diferențele, mascate dealtfel grosolan, dintre diferitele formațiuni populiste și de a arăta europenilor că Salvini & Co nu au prea mult de oferit. Populiștii abia dacă au habar ce înseamnă o guvernare constructivă. O dovedesc primele trei luni de guvernare ale actualei coaliții de la Roma. Și nici nu știu să soluționeze probleme precum șomajul, schimbările climatice sau sărăcia. În anul ce vine vor avea loc alegeri europene. Macron știe prea bine că viitorul UE depinde de capacitatea majorității europenilor de a recunoaște incompetența și contradicțiile populiștilor de dreapta. De aceea e dispus să intre în ring.