Democraţie şi dictatură. Uneori, lucrurile mărunte sunt cele care fac diferenţa. La sfârşitul întâlnirii pe care au avut-o, preşedintele Statelor Unite şi cel al Chinei au susţinut o conferinţă de presă comună. Jurnaliştii au pus întrebări, cei doi lideri politici au oferit răspunsuri. Obama a vorbit liber, chiar şi atunci când a trebuit să comenteze demisia subită a purtătorului de cuvânt al Camerei Reprezentanţilor.

În schimb, preşedintele Xi rareori s-a abătut de la textele prefabricate, întinse pe pupitru. Preşedintele chinez nu s-a abătut de la hârtiuţe nici măcar în clipa în care o jurnalistă chineză i-a adresat o întrebare aparent prestabilită, fiind nevoit să caute prin hârtii, până când a găsit, în sfârșit, bucata de text corespunzătoare. Altfel arată siguranţa de sine şi puterea.

Xi şi Obama vin din două lumi diferite. Astfel se explică dificultăţile pe care cei doi politicieni le întâmpină atunci când încearcă să găsească un numitor comun. De pildă, cu privire la problemele drepturilor omului, libertatea presei sau protecția proprietății intelectuale. America este, în pofida slăbiciunile sale, un stat de drept, o democrație. China este încă departe.

Şi, totuşi, preşedinţii celor două mari puteri au interese comune. De pildă, când vine vorba despre combaterea terorismului. Apoi, nici SUA, nici China nu doresc un Iran deţinător de bombă atomică sau un guvern imprevizibil în Coreea de Nord. Mai puţin eficiente sunt, în schimb, discuţiile privind siguranţa cibernetică, respectiv problemele de mediu. Prin urmare, rezultatele întâlnirii sunt mai degrabă vagi. Chestiunile spinoase au fost pasate grupurilor de lucru, cei doi preşedinţi limitându-se, la final, să se ascundă în spatele unor formulări precum "întâlnire productivă" sau "respect reciproc".

Pentru Xi, evenimentul a fost net mai important decât pentru Obama. Oaspetele de la Beijing a obţinut exact ceea ce dorea: a fost întâmpinat cu ceremonialul rezervat şefilor de stat - 21 de salve de tun - şi a apărut în cadru alături de cel mai important om al planetei. Din nefericire, prestaţia lui Xi a fost ternă, tipică pentru un aparatcic comunist.

În schimb, cu totul altfel a fost primit Papa Francisc la Washington. Nu neaparăt din punct de vedere diplomatic, ci mai ales din perspectiva mesajului său, a valorilor despre care a vorbit şi pe care le cultivă. Prin modestia sa, Papa Francisc a reuşit să câştige inimile tuturor, indiferent de culoarea politică sau de pătura socială a celor care l-au ascultat şi privit. Atenţia care i-a fost acordată aproape că l-a copleşit.

Sigur, nu este corect să-l compari pe Xi Jinping cu Papa Francisc. Milioane de americani se identifică cu Biserica Catolică. De cealaltă parte, Xi este reprezentantul unei mari puteri, care pune la încercare din ce în ce mai des Statele Unite. Cu toate acestea, modul diferit în care cei doi au fost primiţi în America sare în ochi. Xi s-a bucurat de un respect parţial forţat, în schimb Papa a câştigat inimile. Rămâne cum am stabilit: două lumi diferite!