Ceva e putred în Grecia. Un guvern populist proaspăt ales promisese la începutul lui februarie că va păstra țara în zona euro, negociind simultan cu creditorii internaționali un pachet de salvare sustenabil social. La sfârșitul lui iunie, băncile grecești sunt închise, au fost introduse controale ale fluxului de capital, pensionarii stau la coadă la bancomate golite deja de bani. Situația a scăpat total de sub control, dar guvernul organizează totuși un referendum care va costa 110 milioane de euro, cu speranța că va fi legitimată astfel tactica sa greșită de negociere cu partenerii europeni.

Interpretare ciudată a democrației

În aceste ore dramatice de final, premierul Tsipras mizează pe cartea democrației, doar pentru a-i blufa în continuare pe europeni. El a declarat lucruri interesante într-un interviu la principalul program al televiziunii de stat elene: dacă la referendum va câștiga tabăra pro-europeană, el va respecta această decizie, dar nu va fi el care va o va pune în aplicare. În cazul unui NU, atât de dorit de guvernanții eleni, atunci Atena va avea un as puternic în mânecă la eventuale noi negocieri cu creditorii.

Premierul lipsit de experiență, care susține mereu că îndeplinește mandatul cetățenilor, anunță pe de altă parte că nu va aplica decizia populară, dacă aceasta nu va fi pe placul său.

Un diletant la cârmă într-un moment crucial

Este clar că, în prezent, în țara considerată încă leagăn al democrației, la puterea au ajuns niște amatori. Atât de șarmantul premier elen nu mai lucrează de fapt pentru binele țării sale, ci pentru supraviețuirea partidului său. Exact după modelul partidelor tradiționale, defăimate și pierzătoare la urne, care au pregătit practic ani în șir falimentul actual al Greciei.

În culise la Atena, domnește însă frica și agonia. Patru miniștrii ar fi cerut în dezbateri cu ușile închise o schimbare de direcție. Mai mulți europarlamentari ai formațiunii SYRIZA s-au detașat de linia oficială adoptată de partid. Marți seara, numeroși cetățeni vor protesta sub motto-ul „Noi vrem Europa“. O ultimă șansă pentru o altfel de Grecie, una mai bună.