"Mister Nobody" - așa l-au numit rivalii săi interni, mai ales susținătorii lui Nicolas Sarkozy. Ei au continuat pe tonul arogant al fostului președinte, care l-a numit pe Fillon "pauvre type" ("un biet om"). Iar în perioada președinției sale, Sarkozy l-a descris deseori pe premierul său drept "angajatul meu". Rezultatul alegerilor interne preliminare din tabăra conservatoare a arătat acum însă clar că mulți simpatizanți ai republicanilor s-au săturat de aroganța și autoimportanța care caracterizează atitudinea lui Sarkozy. El s-a clasat pe ultimul loc dintre cei trei candidați, cu 20,6% din voturi.

Votul a mai arătat că tabăra conservatoare își dorește un alt gen de personalitate politică în fruntea statului: un catolic reținut, politicos, dar la nevoie agresiv, ca François Fillon. În ultimele luni el a luptat împotriva așteptărilor publice și a sondajelor de opinie, în care era creditat cu șanse minuscule, dacă nu nule, de a fi numit candidat al conservatorilor la președinție. Ultima oară chiar vinerea trecută, șansele lui erau cotate la 30 de procente - la final, el a obținut 44%.

Conservator, dar nu reacționar

Fillon este descris de magazinul politic "L´Express" drept "anti-Trump". Tocmai aici ar consta atracția sa: este un politician popular, dar nu populist. Este conservator, dar nu reacționar. Este deci pe placul acelei pături electorale din care provine și el - cea a catolicilor conservatori. Fillon a știut bine forța acestui grup electoral care și-a făcut simțită rareori prezența în mod spectaculos în ultimii ani, dar a cărui existență și influență sunt indubitabile. 

Iar mișcarea "Le Manif pour tous" ("Manifestație pentru toți") a oferit acestui grup din nou o platformă publică de exprimare. Mișcarea este împotriva căsătoriilor homosexuale și împotriva drepturilor de adopție pentru partenerii de același sex. Fillon s-a pronunțat clar în aceiași termeni.

Fillon și-a mai demonstrat și altfel convingerile conservatoare, publicând în urmă cu câteva săptămâni cartea „Vaincre le totalitarisme islamique" ("Să învingem totalitarismul islamist"). Simultan, Fillon a dat însă dovadă de reținere, spre deosebire de Sarkozy, atunci când s-a pus problema criticării dure a simbolurilor religiei islamice. De asemenea, nu a avut nimic de obiectat la meniuri alternative pentru musulmani în instituțiile publice. Reținerea sa îl deosebește remarcabil de tonul nepoliticos al unui Donald Trump și de derapajele unei Marine Le Pen.

Pericol pentru socialiști și Frontul Național deopotrivă

Fillon poate deveni astfel un concurent foarte periculos pentru Marine Le Pen la alegerile prezidențiale. Pentru că el ar întruni cerințele multor francezi conservatori care, în ciuda evoluțiilor din dezbaterile publice privind imigrația și integrarea, nu se pot decide să voteze cu Frontul Național și a sa retorică agresivă.

Fillon ar fi un rival dificil și pentru actualul președinte socialist François Hollande, dacă acesta se va decide să mai candideze în 2017 pentru un nou mandat. La preluarea funcției de șef de stat, Hollande a declarat că ar vrea să fie judecat în funcție de succesul său în combaterea șomajului. Rata șomajului se ridică în prezent la 10,5% în Franța, cu un procent mai mare decât la începutul președinției Hollande. Fillon este reprezentantul unui curs economic liberal. Și acest aspect ar putea fi pe placul multor francezi. Poate că aceștia speră că el va putea să redreseze economic Franța?

Prin urmare, strălucirea lui Fillon nu va fi afectată nici de afirmațiile dure ale unui Jean-Christophe Cambadélis, președinte al Partidului Socialist, potrivit căruia Fillon ar fi "ultra de dreapta" și "anti-social". Nu mulți francezi vor ține cont de aceste afirmații. Rezultatul preliminarelor din tabăra republicană arată că electoratul se bucură că conservatorii francezi au găsit din nou un reprezentant moderat, nepopulist.

Autor: Kersten Knipp / OS