La început, problema a fost doar deranjantă, chiar una mică, în comparație cu celelalte probleme cu care se confruntă lumea. Un fotbalist din naționala germană se întâlnește cu președintele turc Erdogan, pozează alături de el iar fotografia face ulterior valuri pe Internet. Începe astfel o dezbatere, care se anunță interesantă. Ce rol social joacă un sportiv care își reprezintă țara la un mare turneu internațional? Câtă loialitate i se cuvine acestei țări? Unde se află granița dintre loialitate și sfera privată? Și mai ales: de ce au voie politicienii să se fotografieze cu despoți, dar jucătorii de națională nu?

Întrebări interesante, care au fost discutate înaintea Campionatului Mondial încă la un nivel pe alocuri strălucit. Apoi însă, echipa Germaniei a zburat din turneu încă din faza grupelor, o premieră negativă absolută, iar țara și-a relevat rapid starea adevărată.

Özil transformat în țap ispășitor

Brusc, Mesut Özil, sportivul care se întâlnise cu Erdogan, a fost făcut țap ispășitor pentru eșecul sportiv și a fost pus în bătaia tunurilor din toate părțile. Discuția a depășit orice măsură. Rasismul pur a ocupat nivelul dezbaterii. Spațiul pentru critica neutră a apropierii lui Özil de Recep Tayyip Erdogan s-a redus continuu. Brusc, presupusa lipsă a loialității a persoanelor cu "substrat migraționist" a început să domine parțial dezbaterea publică.

Germania este pe cale să-și piardă capacitatea de a facilita schimbul deschis și constructiv de opinii diferite în societate. Se pare că pierdem acest cadru important care asigură dezbateri politice curajoase, în care are loc schimbul de argumente clare și corecte.

Chestiunea puterii, ridicată la nivel de principiu

Nu doar în rețelele de socializare, ci și în tabăra guvernamentală are loc o transformare a unor păreri diferite în chestiuni de credință, chestiunea puterii este ridicată la nivel de principiu iar un contraargument nu mai este privit ca o parte din oferta dezbaterii, ci ca un atac.

Sună banal, dar discuțiile trăiesc din faptul că argumentele diferite se fac auzite. Pentru ca societatea să se poată dezvolta în continuare, trebuie să existe spații de empatie, în care interlocutorii fac un efort să înțeleagă argumentele opuse, pentru a-și verifica astfel propriile expuneri. Pentru ca o dezbatere să fie constructivă, trebuie să plecăm de la premisa că argumentele sunt cele care contează și nu doar verificarea unor convingeri prealabile.

O schimbare înfiorătoare de perspectivă

Felul în care a fost purtată dezbaterea privindu-l pe Mesut Özil arată cât de polarizată este Germania și cât de mare este pericolul și aici, ca în alte țări, să se ajungă la o dorință răspândită în societate privind sosirea unui lider puternic și autoritar, care să pună piciorul în prag și să îi facă să tacă pe toți cei cu opinii diferite.

Multe luări de cuvânt în rețelele de socializare sunt dovezi privind această schimbare înfiorătoare de atitudine.

În fine, situația poate fi schimbată doar de fiecare prin propriul lui comportament și printr-o continuă analizare critică a modului în care ne comportăm în dezbaterea publică.