Mulţi dintre germani se tem de o islamizare a ţării lor. Şi asta nu numai de toamna trecută, de când a debutat criza refugiaţilor. Altfel spus, după cum formulează demoscopii, mai exact şi mai elegant, germanii se tem de o creştere a influenţei exercitate de islam în ţara lor.

Cancelara Merkel a dat un răspuns pe măsură acestor temeri încă la începutul lunii septembrie a anului trecut. Cu ocazia unei vizite la Universitatea din Berna, unde i s-a decernat titlul de doctor honoris cauza, ea a replicat în felul următor unei întrebări în acest sens: Doar nu li se poate reproşa musulmanilor că-şi trăiesc credinţa şi cultivă tradiţiile. În consecinţă, Merkel le-a recomandat creştinilor îngrijoraţi să-şi trăiască şi ei mai manifest şi cu tărie religia şi obiceiurile.

Meciul începe simultan cu misa pascală

Îndemnul lui Merkel a rămas fără ecou în Germania. Dovada? Sâmbătă seară, când creştinii se duc la biserică pentru a participa la slujba Învierii, cel mai important serviciu divin de pe cuprinsul anului, pe stadionul olimpic din Berlin se va disputa un meci de fotbal Germania-Anglia.

Desigur, în nicio ţară musulmană nu ar fi posibilă o atare suprapunere. Religia ar avea, fără doar şi poate, întâietate. Dar la fel de sigur e că preşedintele federaţiei germane de fotbal DFB nu este musulman. Aşadar nu poate fi vorba despre un afront pus la cale intenţionat de un reprezentant al islamului. În fotbalul european, comercializat de sus până jos, nu s-a putut găsi probabil altă dată convenabilă pentru desfăşurarea acestui meci amical şi în consecinţă irelevant. În lumea marilor afaceri, a drepturilor de transmisie TV şi a sponsorizărilor, aspectele ce ţin de religie sunt lăsate la o parte. Şi apoi, hai să fim serioşi: Cine se mai duce astăzi la biserică?

Numai cinci la sută dintre protestanţi şi un pic peste 10 la sută dintre catolici mai merg săptămânal la biserică. Aceasta este trista realitate. Iar explicaţia nu are legătură cu mijloacele financiare. "În Germania, conturile sunt pline dar bisericile sunt mereu goale", a declarat, cu regret, săptămâna trecută, pentru DW, arhiepiscopul Georg Gänswein, secretarul Papei emerit Benedict al XVI-lea. Implicarea pentru credinţă şi interesele bisericii a devenit ceva extrem de demodat în Germania chiar şi pentru o parte din cler. Episcopii catolici nu s-au împotrivit amicalului din noaptea de Înviere.

O societate post-creştină

Diagnosticul este cât se poate de clar. Germania se îndepărtează tot mai mult, singură şi nesilită de nimeni, de rădăcinile sale creştine. Tradiţiile religioase sunt acceptate neîngrădit doar dacă sunt conforme intereselor comerciale, vezi darurile de Crăciun şi Paşte. Când însă religia cheamă la limitarea consumului, cum ar fi în perioadele de post, credincioşii sunt promt declaraţi grupare marginală. O minoritate deci, care nu poate da lecţii de comportament majorităţii secularizate.

Următoarea previziune nu este prea hazardată: Cândva, în următorii 25 de ani, magazinele vor fi deschise în Germania şi în Vinerea Mare. Şi asta nu din pricina influenţei crescute pe care o vor exercita musulmanii, în prezent cinci la sută din polulaţia ţării, ci fiindcă segmentul nereligios, tot mai numeros în Europa, va avea tot mai puţin respect pentru cultura şi tradiţiile creştine. Probabil că vreun comerciant va depune cândva plângere în justiţie, întrebând de ce este permisă deschiderea parcurilor de distracţie în Vinerea Mare, o zi de reculegere încă, şi interzisă, în schimb, punerea în vânzare a telefoanelor mobile şi a pantalonilor, de exemplu. Iar judecătorii îi vor da dreptate fiindcă este vorba de bani, pe de-o parte, iar orice altceva ar însemna discriminarea vânzătorilor de pantaloni. Aproape nimeni nu va protesta faţă de o astfel de sentinţă în ceea ce a fost cândva occidentul creştin, fiindcă oamenii, cu puţine excepţii, nu vor mai avea nimic sfânt.