Noile obligaţiuni de stat emise de Germania sunt cumpărate ca pâinea caldă în ciuda tuturor zvonurilor alarmiste. A devenit evident că în ochii multor depunători plictisitoarea vrabie germană din mână este mai de preț decât atrăgătoarea cioară de pe gard, care promite multe, dar cu riscuri mari și multă nesiguranță.

Raportul pe luna mai întocmit de Ministerul federal de Finanțe, demonstrează că şi în luna aprilie s-a reuşit vânzarea fără efort a obligaţiunilor de stat emise. Pentru aceste obligaţiuni, mai întâi cu o durată de cinci ani se oferă o dobândă de 0, 00 la sută, pentru cele cu o durată de 10 ani dobânda este de 0,25 la sută, iar pentru cele cu o durată de 30 de ani, dobânda este de 2,50 la sută. Dobânzi atât de reduse pentru termene atât de îndelungate de valabilitate sunt opusul neîncrederii. Ele atestă că toată vorbăria alarmistă nu este decât pură propagare de fake news.

Germania rămâne stabilă şi viabilă

Cu toate acestea, este iarăşi adevărat că depuneri în obligaţiuni emise de statul german, având dobânzi atât de mici şi pe termen atât de îndelungat înseamnă că investitorii se îndoiesc că economia va creşte iarăşi cu dinamică accentuată în viitoarele decenii. Ei nu exclud că viitorul ne rezervă o stagnare "seculară", după cum o numesc numeroşi economişti. Dacă aşa se va întâmpla, atunci şi depuneri care la finalul termenului nu aduc cu mult peste banii investiţi sunt mai atractive decât alternativele cu evoluţie şi mai nefavorabilă, care în cele din urmă produc pierderi. Acest scepticism vizează însă mai puternic alte ţări (şi alte monede) decât Germania. Cu alte cuvinte, investitorii se gândesc că, în cazul cel mai rău, şi Germania va fi afectată de turbulenţele care vor lovi întreaga lume, dar ţara va reuşi să rămână mai stabilă şi mai viabilă decât restul lumii, cu excepţia câtorva mici porturi sigure, cum sunt considerate, de pildă, Elveţia şi Norvegia. Este evident că pieţele financiare reacţionează mai calm la provocările previzibile ale viitorului decât agitaţii pesimişti, care extrapolează neschimbate, în viitor, problemele germane (existente) şi succesele economiilor emergente din Asia, America sau Africa (la fel de existente), de parcă problemele ar exista mereu numai în Germania, nu şi aiurea.

Desigur, este nevoie ca în Germania să se facă multe lucruri mai bine decât s-au făcut până acum. De asemenea, fără îndoială, în alte locuri multe se vor decide şi se vor aplica mai rapid şi mai eficient decât în Germania. Deci nu există motive de satisfacţie şi relaxare. Digitalizarea şi economia datelor au nevoie de cu totul alte condiţii-cadru decât industria în masă şi producţia de bunuri. Automobilul trebuie să reuşească transformarea în mobil autonom, infrastructura trebuie să devină mai inteligentă şi mai ecologică şi trebuie făcut mai mult pentru ca inteligenţa artificială să penetreze peste tot. Dar în faţa acestor provocări ale viitorului se află toate celelalte societăţi, la scară globală. Şi nu se ştie de pe acum dacă China, cu un capitalism autoritar de stat şi un monopol de stat pentru Big Brother se va dovedi deţinătoarea reţetei de succes sau SUA, cu un capitalism financiar şi monopoluri private ale Big Business.

Declinul şi prăbuşirea au alte caracteristici

Empiria faptelor susţine şi nu infirmă optimismul că le va merge copiilor şi nepoţilor noştri mai bine decât nouă. Îndoielile cu privire la un viitor de succes al Germaniei nu lipsesc niciodată din mass media internă. Dar comparativ cu realitatea, toate prognozele abisale şi pamfletele declinului s-au dovedit a fi beletristică fictivă - departe de evoluţiile care au cu adevărat loc. Deosebit de dramatic s-a vădit prognoza eronată în cazul unei comparaţii privind modificarea venitului real pe cap de locuitor în ultimul deceniu. La mijlocul anilor 2000, Germania atinsese aproape cu exactitate media tuturor ţărilor cu înaltă dezvoltare. Un deceniu mai târziu, Germania consemna un avantaj de 10 procente. În afară de SUA, nicio altă ţară industrializată de vârf nu a putut ţine pasul cu Republica Federală. Declinul şi prăbuşirea arată altfel. Aproape că nu există indicator socio-economic care să ateste că Germania se află astăzi într-o situaţie mai rea decât cu 10 ani în urmă. Populaţia trăieşte mai bine, este mai sănătoasă şi aşteptarea de viaţă a crescut.

Faptele obiective ale trecutului arată că optimismul şi încrederea au dus omenirea înainte şi nu fake-urile care prevestesc prăbuşirea.

Thomas Straubhaar este economist şi cercetător al migraţiei, originar din Elveţia. Este profesor pentru relaţii economice internaţionale la Universitatea din Hamburg. În perioada 1999-2014 a fost directorul Arhivei privind Economia Globală (HWWA) şi al Institutului pentru Economie Mondială (HWWI), ambele din Hamburg. De curând i-a apărut la Editura Körber noul volum intitulat "Ceasul optimiştilor - aşa funcţionează economia viitorului".