Guvernul populist de la Roma face ceea ce ştiu populiştii să facă cel mai bine: răstălmăcește fapte, stârnește emoţii, cu acuzaţii mincinoase şi sloganuri simple sărbătorește false victorii, câştigând astfel capital politic.  Aşa, de pildă, afirmaţia obraznică a ministrului italian al economiei, Luigi di Maio, care susţine că ţara sa contribuie anual cu 20 de miliarde de euro la bugetul Uniunii Europene. Este complet fals! În 2017, aportul net al Italiei la bugetul comunitar a fost de 3,3 miliarde de euro. Comisarul european responsabil pentru buget şi resurse umane, Günther Oettinger, a încadrat corect declaraţia ministrului Di Maio la categoria "Fake News".   

Liderul mişcării populiste "Cinci Stele" ameninţă că nu va mai plăti niciun cent la bugetul UE. În primul rând este ilegal, iar în al doilea rând este un şantaj ieftin, pe care Bruxellesul l-a respins imediat. Luigi di Maio şi ministrul de interne, extremistul de dreapta Matteo Salvini, susţin şi că Uniunea i-ar fi promis guvernului de la Roma că va prelua toţi imigranţii care pătrund pe teritoriul Europei prin Italia. Nici lucrul acesta nu-i adevărat. Nu s-a ajuns niciodată la o asemenea înţelegere nici cu ţările membre care refuză categoric refugiaţii. Unele au manifestat benevol o oarecare disponibilitate de a prelua ceva migranţi. Dar mai multă solidaritate nu există.

Şantaj, minciuni, naţionalism

La fel de absurdă este şi afirmaţia conform căreia Comisia Europeană ar fi responsabilă cu primirea refugiaţilor. Di Maio şi Salvini ştiu că lucrul acesta intră în sarcina fiecărui stat în parte. Solidaritatea lipseşte inclusiv între guvernele populiste. În ciuda solicitărilor din partea guvernului italian, premierul maghiar Viktor Orbán refuză să primească migranţi.

Ministrul Salvini, care se foloseşte de migraţie pentru a-şi face campanie în continuu, deşi numărul actual de sosiri s-a redus semnificativ, are o reţetă simplă şi dispreţuitoare la adresa semenilor săi: prin respingerea oricărei ambarcaţiuni cu refugiaţi vrea să semene spaimă cu orice preţ. "Italia First" - coste ce-o costa!

Faptul că Salvini şi tovarăşii săi au blocat în port o navă Diciotti, a pazei de coastă italiene, a fost prea mult până şi pentru justiţia italiană. Împotriva ministrului Salvini a fost deschisă o anchetă pentru sechestrare de persoane. Investigaţiile nu vor rezolva mare lucru, dar măcar există un semn cât de mic contra cursului conducerii populiste de la Roma. Reacţia lui Salvini era previzibilă şi de cea mai joasă speţă. El a calificat ancheta drept "o ruşine", fiindcă este vorba despre Italia, dar şi "o onoare", fiindcă înnobilează lupta sa contra sistemului. Asemenea atacuri la adresa justiţiei le cunoaştem deja de la Casa Albă. Dar ele n-ar trebui să devină ceva obişnuit şi-n Italia!

Italia riscă mult

Este adevărat că statele Uniunii n-au reuşit, nici după trei ani, să ajungă la un acord în privinţa reformei privind acordarea azilului şi distribuirea refugiaţilor. Este un flanc deschis de care profită populiştii, nu numai cei italieni. UE ar fi vinovată pentru tot. Desigur, este o reacţie greşită. Problemele sunt complexe şi inclusiv Italia se numără printre ţările care, în ultimii ani, au împiedicat o reformă în domeniul procedurilor europene privind azilul.

Dar să acţionezi acum de unul singur şi să renunţi la orice lege europeană, la umanitate, cum fac Matteo Salvini şi Luigi di Maio, este inacceptabil. Cei doi atacă fundamentul UE. Cu şantajul nu vor obţine nimic. Nu au voie să obţină nimic! La viitoarele negocieri pe marginea bugetului comunitar pentru intervalul 2021-2017, Italia s-ar putea să provoace şi mai multe neplăceri. S-ar putea ca populiştii şi extremiştii de dreapta să rişte excluderea ţării din comunitatea monetară sau din Uniunea Europeană numai pentru a-şi impune ei voinţa. După Brexit, Polonia şi Ungaria par a fi următoarele puncte sensibile de pe harta UE.