Acordul între UE și Turcia dezvăluie ipocrizia politicilor europene în abordarea crizei refugiaților. În mod oficial, afacerea este vândută ca un succes, dar realitatea este diferită. Acordul prevede că pentru fiecare sirian care vine în Uniunea Europeană în mod legal via Turcia, statele europene au dreptul de a returna în Turcia un migrant care a venit în mod ilegal în UE.

Toate bune şi frumoase, s-ar putea spune. În realitate, totuși, acest lucru nu funcționează mai deloc, după cum arată cifrele oficiale ale Comisiei Europene. După intrarea în vigoare a acordului, aproape 12 500 de migranți din Turcia au fost admiși în UE. În schimb, numai 2100 de persoane care au sosit ilegal din UE au fost returnate în Turcia.

Mai exact, în loc de regula convenită de tip 1:1, UE a preluat de șase ori mai mulți oameni decât a trimis înapoi în Turcia. Cu toate acestea, vina nu este a autorităţilor de la Ankara, ci a Bruxellesului. UE pur și simplu nu face faţă soluţionării cazurilor din taberele de migranţi de pe insulele grecești din Marea Egee.

Graniţele nu sunt închise

Însă nici Turcia nu respectă întocmai obligaţiile care decurg din acord. Până la începutul lui 2018, Uniunea Europeană a transferat Turciei trei miliarde de euro. În schimb, Turcia ar trebui, cum se spune în popor, să "închidă porţile", împiedicând astfel creşterea numărului de refugiaţi care pătrund în mod necontrolat în UE. Oricât de amar ar suna, deviza pare să fie: bani pentru linişte, fără alte întrebări. Aşa-i în realpolitik.

Problema este că acordul nu funcționează în acest moment. Este adevărat că Turcia a luat măsuri pentru a construi garduri cu sârmă ghimpată la granița cu Siria pentru a nu ajunge atât de mulți refugiați în Turcia. Cu toate acestea, toate granițele rămân permeabile, situaţie în care numărul imigranților ilegali în UE crește din nou. Consilierul politic Gerald Knaus, considerat "inventatorul" acordului UE-Turcia, trebuie să admită că, în a doua jumătate a anului 2017, în Grecia au venit peste 20 000 de migranți pe Marea Egee, de două ori mai mulţi decât în prima jumătate a anului.

Componenta morală

Angela Merkel a promis în 2015 să evite o "catastrofă umanitară" și, prin urmare, a decis să nu închidă granițele germane. Având în vedere suferința umană provocată de acordul cu Turcia, această declarație pare acum mai mult decât cinică. Potrivit Caritas, peste 13 000 de copii, femei și bărbați se află în prezent blocaţi pe insulele grecești.

Situația oamenilor din taberele supraaglomerate este de-a dreptul disperată, iar în această săptămână au avut loc altercaţii între poliție și refugiați în tabăra de refugiați Moria de pe insula Lesbos. Situaţia din Turcia nu pare mult mai bună. Conform anumitor rapoarte periodice întocmite de organizațiile pentru drepturile omului, adesea grăniceri folosesc armele din dotare împotriva refugiaților.

Mai mulţi bani în loc de alternativă

În loc să amelioreze situaţia refugiaţiilor, în realitate Angela Merkel şi colegii ei europeni nu au făcut nimic altceva în ultimii doi ani decât să mute suferinţa în faţa porţilor Europei, departe de camerele de filmat.

În pofida tuturor acestor neajunsuri evidente, nici Bruxellesul, nici Berlinul sau Atena nu lucrează în momentul de față să găsească opţiuni alternative serioase la acest acord. Dimpotrivă, în această săptămână, Comisia Europeană a decis să plătească Turciei încă trei miliarde de euro. Până la sfârșitul acestui an, UE va plăti în total şase miliarde de euro Turciei pentru ţinerea refugiaţilor departe de Europa.

Prin urmare, acordul între Uniunea Europeană și Turcia nu rezolvă niciuna dintre problemele reale, ci doar dezvăluie ipocrizia politicii europene în gestionarea crizei refugiaților.

Autor: Daniel Heinrich / vd