Numărul azilanților și migranților sosiți în Italia anul acesta este cu 75% mai mic față de anul trecut. De la începutul lui 2018, au venit doar 13.000 de migranți cu bărci pe Marea Mediterană, cei mai mulți dintre ei pornind din Libia. Acordul încheiat cu Libia, întărirea controalelor la frontieră și descurajarea migranților prin aceste măsuri au dat rezultatul sperat de UE și de Italia. Guvernul de la Roma a reușit deci demult să aducă situația sub control.

Demonstrație zgomotoasă de forță

Noul guvern populist al Italiei se comportă însă în continuare de parcă tocmai ar avea loc o "invazie", în cuvintele ministrului de Interne Matteo Salvini, membru al radicalilor de dreapta. Este o descriere falsă a situației. Este adevărat că, în ultimii cinci ani, au sosit în Italia în jur de 700.000 de azilanți și migranți. Dar nu este clar dacă, dintre aceștia, 500.000 ar fi rămas ilegal în țară, așa cum susține noul executiv. Multe dintre aceste persoane au acum statut de azilanți sau urmează să-l primească, în timp ce mulți dintre migranții sosiți în Italia s-au îndreptat demult spre nord, spre Franța, Germania sau alte țări din UE. Așadar, "problema" umflată de populiști devine de fapt tot mai mică. Italia nu este "tabăra de refugiați a Europei", așa cum a afirmat recent Matteo Salvini.

Organizațiile de la Roma care se ocupă cu ajutorarea azilanților și refugiaților estimează că numărul nou-veniților va continua să scadă, ceea ce populiștii vor prezenta drept victoria lor, chiar dacă tot ce fac este să culeagă roadele vechilor măsuri din politica de azil. Miniștrii de Interne din UE iau deja de trei ani măsuri de limitare și descurajare a migrației, mai întâi la granița turco-elenă, apoi în apele teritoriale ale Italiei.

Afirmația ministrului de Interne italian cum că "ilegalii" trebuie să-și facă bagajele va avea probabil un efect minim la fața locului. Consolidarea expulzărilor era deja un obiectiv al fostului guvern italian. Autoritățile italiene au expulzat anul trecut 6.500 de persoane. Salvini ar vrea acum să dea afară 500.000 de oameni. Mai întâi trebuie să-i găsească pe toți aceștia, apoi să construiască niște centre de expulzare uriașe și, în fine, să pună la dispoziție cam 2,3 de miliarde de euro doar pentru transportul și însoțirea celor expulzați. Organizațiile de ajutorare se așteaptă să aibă loc câteva acțiuni simbolice de expulzare, așa încât formațiunea radicală de dreapta "Lega" să se poată lăuda că s-a ținut de cuvânt.

Schimbarea climatului social din Italia

Ceea ce se va schimba însă, ba chiar este în curs de schimbare, este climatul social din Italia. Va deveni tot mai acceptabil să se vorbească negativ despre azilanți și migranți, chiar dacă aceștia sunt exploatați deseori ca zilieri ieftini în Italia. Șicanarea și violențele împotriva migranților sunt în creștere, spun cei care lucrează pentru organizațiile umanitare. Cifre oficiale în acest sens nu există, ci doar observații. În urmă cu patru zile, în sudul Italiei, un migrant african a fost împușcat mortal iar alți doi au fost răniți. Nu se știe nici până azi de către cine. Un incident similar a avut loc și anul trecut.

Miniștrii de Interne din UE sunt de acord că Italia și Grecia sunt responsabile în primul rând pentru migranții care pătrund în Uniune prin teritoriul lor; pe de altă parte, blocul comunitar știe că cele două țări au o povară prea grea de dus cu toți acești migranți. Dar relocarea în alte țări ale Uniunii a migranților din Italia și Grecia a eșuat. Încercarea de a adopta cote obligatorii de primire a refugiaților este blocată de guvernele xenofobe pe față ale Poloniei și Ungariei. Și Austria, unde populiștii de dreapta se află de asemenea la guvernare, pare orientată spre această poziție dură.

Populiștii de dreapta din Italia vor însă taman contrarul. Ei cer renunțarea la prevederile acordului Dublin, care stipulează că țările în care intră migranții la sosirea lor în UE sunt responsabile în primul rând pentru aceștia. Ministrul Salvini vrea un sistem permanent de repartizare a nou-veniților. Aceste poziții diametral opuse sunt foarte greu de conciliat, ceea ce înseamnă că un acord european privind o politică de azil comună pare tot mai îndepărtat cât timp la guvernare în Italia sunt actualele partide.