Aşa arată deci statornicia Angelei Merkel. Ea nu vrea să fie prinsă în public cu schimbarea politicii de până acum şi nu vrea să vorbească deschis despre limitarea numărului de refugiaţi în Germania. Face toate acestea cu mare şiretenie şi pune la cale un târg cu ajutorul căruia numărul solicitanţilor de azil va tinde către zero. Dacă Turcia îi va lua înapoi pe toţi refugiaţii ajunşi în Grecia, vor fi combătute călăuzele refugiaţilor şi vor fi închise toate rutele alternative, atunci nimeni nu va mai pătrunde nici în Europa şi nici în Germania. Problema va fi aşadar rezolvată.

Este un machiavellism dintre cele mai rafinate. La final, Berlinul va putea, cu mărinimie, să preia un contingent de sirieni din Turcia, aşa cum prevede târgul cu Ankara. Ministrul de interne german a vorbit deja răspicat despre "un număr redus" de refugiaţi.

Adio valori

Şeful Internelor, Thomas de Maizière, şi-a propus să elimine toate obstacolele din calea înţelegerii cu Turcia. De pildă opoziţia Austriei, care se teme că "valorile noastre vor fi aruncate peste bord" fiindcă Turcia încalcă libertatea presei. Sau dubiile de ordin juridic, exprimate de Comisarul ONU pentru Drepturile Omului. Acesta crede că expulzarea în masă a refugiaţilor, fără verificarea cazurilor individuale, este contrară normelor de drept. Într-adevăr ar trebui să ne gândim la urmările acestei acţiuni. Guvernul turc nu vrea să le recunoască decât sirieinilor statutul de refugiaţi. Ce se va întâmpla cu irakienii kurzi care fug din teritoriile controlate de Statul Islamic? Cu cei persecutaţi politic în ţara vecină Iran? Cu membrii etniei Hazara din nordul Afganistanului, ameninţaţi cu moartea?

Aceste obiecţii sunt ignorate de reprezentanţii Germaniei. Laconic, ei spun că Turcia îşi va îndeplini obligaţiile internaţionale asumate. Dar oare aşa va fi? Turcia bombardează cartiere întregi în oraşele cu populaţie kurdă, fără a se sinchisi de victimele civile. Întăresc aceste acţiuni cumva credibilitatea preşedinteleui Erdogan? Închiderea ziarului de opoziţie "Zaman" are cumva rolul de a sublinia voinţa preşedintelui de a ţine cont de reguli?

Guvernul federal este pe cale să încalce Convenţia de la Geneva şi alte reglementări internaţionale. Să ignore total Organizaţia Naţiunilor Unite. Acestea numai deranjează efortul de a-i strânge pe toţi refugiaţii din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat în Turcia, pentru a organiza ulterior murdara îndeletnicire de deportare a lor în masă. Pentru astfel de activităţi, guvernul autocrat de la Ankara este cât se poate de indicat. Ţelul este edificarea fortăreţei Europa.

Chiar dacă vor protesta toate organizaţiile de apărare a drepturilor omului, pe cine deranjează asta? La naiba cu ele! Şefa executivului german ar trebui să returneze de urgenţă la New York atestatul de umanism pe care tocmai l-a primit din mâinile secretarului general al ONU, Ban Ki Moon. Acel atestat a devenit între timp penibil.