"Islamul nu aparține de Germania, dar musulmanii care trăiesc în această țară aparțin Germaniei". Această afirmație este de fapt atât de uzată și lipsită de sens în termeni de politică reală, încât nu ar trebui să i se acorde o atenție deosebită.

Însă seducția populismului ispitește nu puţini politicieni și factori de opinie, care alimentează, recurent, "dezbaterile despre Islam" din Germania cu această întrebare încărcată de simbolism politic.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte discursul despre islam în Republica Federală, lucrurile sunt mult mai avansate decât sugerează la prima vedere o astfel de declarație abstractă și populistă. Acum 13 ani, ministrul german de interne, Wolfgang Schäuble, a convocat prima Conferință Islamică germană. Iar acum aproape zece ani, în universităţile germane au apărut primele catedre de predarea teologiei islamice.

Nu există musulmani fără Islam

Disctincţia făcută de Seehofer între musulmani şi islam nu poate fi justificată practic și cu atât mai puţin din punct de vedere legal. Afirmaţia este și rămâne străină realității. Motivele sunt evidente:

În primul rând, ceea ce cetățenii acestei țări cred sau nu cred este o chestiune privată. Religia nu determină apartenența la ţara noastră. Constituția noastră liberal-democrată nu intervine împotriva orientării politice. Ea este neutră din punct de vedere ideologic și chiar are datoria de a proteja libertatea religioasă, precum și orice alt drept fundamental.

În al doilea rând, dacă cetățenii fac parte din națiunea noastră constituțională, nici religia lor nu poate fi exclusă. La urma urmei, cetățenii germani de credință musulmană nu pot fi rupţi de religia lor.

Și, în al treilea rând, prin întrebări repetitive privind apartenenţa sau neapartenenţa islamului de Germania, toți musulmanii devin o masă omogenă şi fără chip, fiindu-le răpită individualitatea.

Totuşi, musulmanii germani nu sunt automate dirijate de Coran. Doar o minoritate dintre musulmanii din această țară se definesc exclusiv prin religie, chiar dacă unele asociații islamice conservatoare se străduiesc să transmită exact această impresie. La aceasta se adaugă şi faptul că, în contextul islamic, identitatea poate fi înțeleasă doar la plural.

Politică de identitate prin excluziune

Reactivând această dezbatere fictivă, Horst Seehofer promovează o politică de identitate periculoasă, plină de clişee, pe spinarea minorității musulmane.

Această politică este periculoasă, deoarece duce la iritații și probleme de identitate dureroase, în special în cazul tinerilor care nu cunosc altă patrie decât Germania. Astfel, noul ministru de Interne şi al Patriei îngreunează identificarea tinerilor cu țara noastră, făcând un deserviciu imens integrării.

Clişeele rezidă în negarea influenței islamului asupra Germaniei și Europei. Aceasta include cu siguranță construirea unei identități iudeo-creştine, nesusţinută istoric, dar întâlnită adesea în discursuri populare. 

Politică la obiect, nu politică simbolică

Fără îndoială, vizibilitatea musulmanilor în spațiul public este iritantă pentru anumite părți ale populației. Însă acest lucru nu are nimic de-a face cu "islamizarea Vestului", ci cu libertatea oferită de constituția noastră, care promovează în mod explicit egalitatea instituțională a islamului cu bisericile creștine. De aceea este important, ba chiar fundamental să dezbatem public relația dintre stat și religie, din nou și din nou.

Aceste dezbateri nu trebuie să conducă la dispariţia unei discuții reale despre problemele urgente, rămânând la nivelul politicilor simbolice.

Politica reală este mult mai complexă decât discursurile identitare iluzorii. Mai degrabă, noul ministru federal de Interne ar trebui să se gândească la cum poate fi ameliorată în mod concret convieţuirea în societatea noastră multi-religioasă, multietnică şi de imigraţie.

Multă muncă pentru Horst Seehofer

În prezent, de exemplu, el ar trebui să se asigure urgent că toate moscheile din această țară sunt protejate în mod adecvat împotriva atacurilor teroriste. Apoi, Seehofer ar trebui să sprijine mai mult eforturile landurilor federale, astfel încât educația islamică să facă parte din oferta educaţională națională. Aşadar, Seehofer are multe de făcut ca nou ministru federal de Interne.

De asemenea, reluarea Conferinței Islamului ca platformă națională de dialog ar fi o idee bună. Astfel, naturalizarea islamului în sistemul de stat al Germaniei ar putea să avanseze, formulându-se principii generale obligatorii pentru o societate modernă de imigrație. Pe baza participării și egalității de șanse pentru toți cetățenii acestei țări.

Loay Mudhoon / vd