Întrebarea dacă există o legătură între islam şi violenţă este îndreptăţită. Nu numai că numeroase state din lumea islamică suferă din cauza războaielor, a terorii şi a altor forme de violenţă. Lumea arabă, leagănul istoric al islamului este cea mai afectată de acestea. Şi atentate teroriste brutale în metropole europene cum ar fi Bruxelles sau Paris sunt comise "în numele islamului". Tineri frustraţi fără perspective sunt consideraţi de experţi foarte receptivi pentru ideologia radicală a Statului Islamic (SI) şi a unor grupări similare.

Cu atât mai remarcabile sunt rezultatele unui sondaj la care au luat parte 3500 de tineri arabi din 16 ţări ale regiunii, publicat de un institut demoscopic din SUA în colaborare cu o agenţie din Dubai. 78 la sută din cei chestionaţi au declarat că nu ar sprijini ISIS nici dacă ar recurge mai puţin la violenţă. Mai bine de jumătate din ei au calificat ISIS ca pe cel mai mare obstacol în calea dezvoltării Orientului Mijlociu şi nordului Africii. Totodată, mai bine de 50 la sută din tinerii chestionaţi au fost de acord cu afirmaţia că religia "are o pondere prea mare" în ţările în care ei trăiesc. Chiar dacă nu este clar cât de reprezentative sunt aceste rezultate, ele merită a fi luate în considerare fiindcă demonstrează că tratarea unor teme sensibile de acest fel trebuie făcută cu mare atenţie şi fără simplificări.

Islamul este instrumentalizat

Să învăţăm de aici că islamul nu are o problemă cu violenţa? Ar fi prea simplu. Din păcate, nu există în zilele noastre o altă religie care să fie atât de frecvent invocată pentru a justifica teroarea şi actele de violenţă. Iar făptaşii sunt convinşi că sunt buni musulmani. Aşadar, islamul are cel puţin o problemă de imagine. Foarte frecvent şi din păcate şi foarte eficient, această religie este instrumentalizată de extremişti. Şi a încerca să explici acest fenomen prin situaţia economică şi socială deplorabilă existentă în numeroase ţări arabe este o abordare superficială.

Pentru a reînnoi din interior spre înafară acele societăţi islamice, ar fi de dorit dezvoltarea la faţa locului a unui mod de percepere a religiei modern şi în consonanţă cu globalizarea. Un asemenea curent nu poate să apară decât din interiorul acelor societăţi. Reformatorii islamici nu au deocamdată nicio şansă să se impună în faţa structurilor patriarhale la putere în numeroase ţări şi în comunităţile musulmane din Europa.

Discursul şi practica religioasă sunt acolo dominate de forţe conservatoare. Iar aceste forţe nu sunt contestate de modernişti, aşa cum s-a tot întâmplat în istoria islamului ci de extremişti politici. Aceştia folosesc sloganuri religioase populiste pentru a-şi justifica ambiţiile de putere şi viziunile crude de viitor şi pretind a fi "şi mai islamici" decât potentaţii din ţările lor.

Europa poate învăţa din studiul amintit că este importantă diferenţierea. Nu există "islamul" sau "musulmanii". Este vorba despre oameni. Musulmanii sunt atât victime cât şi făprtaşi. De la eşuarea "primăverii arabe" şi nu numai, ei sunt mai ales victime. Nicio altă religie nu are de deplâns mai mulţi morţi în urma războaielor şi atacurilor teroriste decât islamul. Şi aproape în nicio altă regiune a lumii nu există asuprire mai mare şi regimuri mai brutale decât în centrul istoric al musulmanilor.

Are acest aspect legătură cu religia? Cine crede asta ar trebui şi să creadă că musulmanilor le face plăcere să se lase asupriţi şi le face mare plăcere să devină victime ale atentatelor teroriste.

Cea mai mare greşeală pe care Europa ar putea-o comite ar fi să-i declare pe toţi musulmanii suspecţi. Prin asta nu numai că ar confirma propaganda IS, interesat să-i dezbine pe musulmani şi nemusulmani. De asemenea nu ar fi de ajutor, dacă se ţine cont de uriaşele provocări pe care Europa va trebui să le gestioneze în legătură cu sosirea unui număr uriaşi de imigranţi musulmani în societăţile europene.

În context, nu e atât de important că majoritatea refugiaţilor sunt musulmani. Provocarea propriu-zisă este aceea că mulţi dintre ei provin din societăţi în care conflictele sunt rezolvate, nu doar de ieri sau de azi, prin violenţă. Iar religia, şi este valabil şi pentru arabii creştini, este în ţările lor de origine un factor dătător de identitate, de o manieră total străină majorităţii europenilor. Neînţelegerile vor apărea obligatoriu. De aceea, în Europa secularizată, oamenii nu trebuie reduşi la religia lor.