Cele şapte zile ale Pesahului sunt în mod obişnuit zile liniştite în viaţa politică a Israelului - întocmai ca și perioada de Paşte în ţările creştine. Anul acesta este însă o excepţie. Premierul israelian nu are parte de linişte pe perioada sărbătorilor. Este profund îngrijorat, întrucât crede că prefiguratul Acord privind programul nuclear al Iranului ameninţă serios securitatea Israelului. Prin urmare, încearcă să atragă atenţia asupra documentului. În numeroase interviuri acordate posturilor de televiziune americane, Netanyahu a explicat că încearcă să "ucidă" un Acord greşit. În faţa camerelor, politicianul se prezintă stresat, obosit şi nu de puţine ori agresiv. În profeţiile lui, un Iran scăpat de sancţiuni, care deţine parţial capacităţi nucleare, ar povoca înarmarea atomică a statelor din regiune. Un Orient Apropiat care dispune de programe nucleare ar reprezenta un coşmar pentru întreaga lume.

Înarmare nucleară în Orientul Apropiat

Este adevărat: un Orient Apropiat care să deţină arme atomice ar deveni extrem de periculos, nu doar pentru Israel, ci pentru întreaga lume. Nimeni nu vrea să îşi imagineze ce ar putea face dictatorii, care se menţin la putere doar prin violenţe şi opresiune, dacă ar intra în posesia unor arme nucleare. Cu atât mai puţin se poate preconiza ce s-ar întâmpla dacă materialul atomic ar ajunge în mâinile organizaţiilor teroriste.

Pentru micul Israel, care se consideră un bastion al democraţiei într-o zonă periculoasă, plină de duşmani - precum o vilă într-o junglă, după cum descria cândva situaţia fostul premier israelian Ehud Barak - este cu adevărat un coşmar.

Dar Acordul Cadru cu Iranul este gândit tocmai pentru a împiedica un asemenea scenariu. Teheranului nu i se va permite folosirea uraniului decât în scopuri paşnice. Guvernul israelian nu este însă mulţumit şi solicită ca Teheranul să recunoască existenţa statului Israelian, o cerere pe care preşedintele Obama a respins-o hotărât. Atitudinea lui Netanyahu este greu de înţeles. Israelul este singurul stat din Orientul Apropiat care deţine arsenal nuclear, peste 300 de focoase atomice potrivit unor estimări. Date exacte nu există, întrucât Ierusalimul nu permite accesul unor inspectori neanunţați în prealabil. Practic, Israelul a pus bazele procesului de înarmare nucleară în zonă, iar acum încearcă să îl oprească.

Se impune o schimbare politică

A sosit momentul unei schimbări radicale, unui nou început politic, bazat pe cooperare şi bună înţelegere cu statele vecine. Şi alte state din zonă sunt îngrijorate de o eventuală înarmare nucleară a Iranului. Cu aceaştia ar trebui să se înţeleagă şi chiar să se alieze Israelul. Singur împotriva tuturor, precum o vilă în junglă, Israelul nu ar avea nicio şansă. Cu atât mai puţin, cu cât în beciurile acestei vile s-ar afla vecini disperaţi, care se revoltă împotriva stăpânilor.

De aceea, guvernul israelian ar trebui să schimbe macazul şi înainte de toate să soluţioneze conflictul cu palestinienii. Aceasta este condiţia primordială pentru a pune capăt izolării diplomatice a statului. În paralel, Netanyahu ar trebui să renunţe la atitudinea ostilă faţă de SUA şi să revină la cooperarea cu Washingtonul, după modelul guvernelor anterioare. Acordul cadru ar fi o ocazie bună pentru reconsiderarea poziţiei.

În loc să îngreuneze misiunea, Israelul ar trebui să salute eforturile celor cinci puteri cu drept de veto din Consiliul de Securitate al ONU, care s-au implicat în detensionarea situaţiei din zonă, nu în ultimul în rând şi pentru binele Israelului. Încercările sale necugetate de a torpila Acordul Cadru sunt jignitoare, atât pentru Statele Unite ale Americii cât şi pentru alţi parteneri ai Israelului, care au negociat. Înainte de toate însă, atitudinea lui dăunează grav propriei ţări.