Este bine că nu vor exista garduri păzite sau ziduri în spatele cărora mii de refugiați aflaţi "în tranzit" să aștepte decizia de deportare. O astfel de așa-numită zonă de tranzit, fără intrare legală, oficială, în Germania a fost propusă de Partidul Creştin-Social. O încercare mai degrabă neputincioasă a landului Bavaria, suprasolicitat, de a scăpa iute de cei fără perspective de a rămâne în Germania. Totuşi, centre de acest fel, chiar dacă nu au nimic de-a face cu Guantanamo sau cu lagărele de concentrare naziste, sunt nu doar controversate, ci şi în dezacord cu vremurile noastre.

La urma urmei, CSU a reuşit să îşi impună punctele de vedere în privinţa unei mai bune gestionări și a unui control mai eficient al fluxului de refugiaţi care ajung în Bavaria.

În loc de "zone de tranzit" există acum "centre speciale de primire", unde sunt înregistrate și verificate foarte rapid persoanele ajunse aici. Refugiații se pot mișca liber, dar trebuie să rămână în land, condiție prealabilă pentru examinarea cererii și acordarea serviciilor sociale.

Nu este exclus ca, în pofida existenţei acestei proceduri, unii nou-veniţi (probabil deloc puţini) să se ascundă, ştiind că nu au nicio șansă să obţină statut de refugiat recunoscut oficial. Mii de oameni au ajuns aici în ultimele săptămâni, fară a fi înregistraţi. Cu timpul poate vom afla cum trebuie procedat în cazul lor. Să amintim însă de Spania, ţară care a legalizat decenii la rând mii de aşa-numiţi "sin papeles", oameni fără documente, care totuşi s-au putut integra în societate.

Un acord rezonabil, nimic mai mult

După discuţiile privind "zona de tranzit", idee catalogată de însuşi şeful SPD, Sigmar Gabriel, drept o "prostie", coaliția a ajuns aşadar la un acord rezonabil. Cu toate acestea, nu există niciun motiv pentru care cineva s-ar putea umfla în pene, lăudând capacităţi nemaivăzute de negociere.

În contextul în care lumea aşteaptă cu înfrigurare decizii în privinţa îngrijirii, adăpostirii, prelucrării cererilor de azil, ba chiar şi a deportării refugiaților fără drept de ședere, Seehofer, Merkel și Gabriel au fost pe punctul de a se pierde în tipicele certuri de partid.

Oricum, un alt motiv de satisfacţie nu poate exista. Chiar dacă înregistrarea refugiaților ar funcționa mai bine și mai rapid, iar deportările s-ar iuţi - este greu de ţinut pasul cu ritmul în care se mişcă actualmente grupurile de refugiaţi spre Germania.

Acest lucru este cauzat şi de modificarea structurii grupurilor de refugiaţi. În ultima vreme există din ce în ce mai puţini oameni din așa-numitele țări terțe sigure, din Balcanii de Vest, care să fie trimişi acasă. Prin contrast, în Germania ajung însă, pe lângă numeroşii sirieni, aproximativ 2.000 de refugiați din Afganistan, oameni din Irak, Iran și Eritreea - ţări care nu sunt sigure, după cum dovedesc ratele ridicate de recunoaștere a statutului lor de refugiaţi, oferite de Oficiul Federal pentru Migrație.

Afganii nu trebuie trimişi acasă

Coaliția dorește acum să-și reconsidere "deciziile" și trimite acasă afganii, care, anterior, se bucurau de protecţie împotriva deportării. Se face referire la ajutorul pentru dezvoltare acordat Afganistanului de către Germania, ca și cum nu am auzit cu toţii de teroarea de zi cu zi a talibanilor. În Afganistan, Bundeswehr-ul ar urma să înfiinţeze "adăposturi", astfel încât afganii să rămână acasă.

Acest lucru sună la fel de neconvingător precum conceptul, acum îngropat, al "zonelor de tranzit" din Germania. Organizațiile de ajutorare şi opoziția sunt foc şi pară împotriva acestei iniţiative.

Este de aşteptat ca social-democraţii să nu accepte cu încântare faptul că ideea se bucură inclusiv de consimțământul liderului SPD, Sigmar Gabriel. Un lucru este sigur: Abordarea Angelei Merkel în legătură cu dreptul la azil pentru persecuție politică, fără a se vorbi despre o limită maximă, va continua să fie pusă la grea încercare.