Atentatorul de la Copenhaga s-a inspirat din atacurile de la Paris - aceasta este concluzia Poliţiei daneze. Lovitura a urmat modelul celei din Franţa: întâi a fost atacată libertatea de opinie. După aceea, în vizorul făptaşului au fost evreii, iar în cele din urmă - schimburile de focuri cu Poliţia. Autorităţile de menţinere a securităţii în Europa au reacţionat nervos, politicienii şi-au promis sprijin reciproc, premierul danez a afirmat că ţara se va apăra în faţa a tot ceea ce reprezintă un atac la adresa societăţii şi democraţiei daneze.

Toate aceste reacţii oglindesc, însă, şi-un anumit sentiment de neputinţă. După împuşcăturile de la Copenhaga, în Braunschweig a fost anulată o manifestare de carnaval. Să fi fost un semn al nervozităţii şi spaimei sau chiar au existat indicii concrete privind organizarea unui atentat la Braunschweig?

Fără compromisuri în privinţa libertăţilor civile

În ciuda măsurilor de precauţie, chiar şi în condiţiile în care Poliţia are indicii concrete, în viaţa de zi cu zi nu ne putem lăsa împiedicaţi de islamiştii aflaţi în război cu ordinea noastră socială, cu obiceiurile şi cu modul nostru de trai. În principiu, după fiecare atac de acest fel, ar trebui să fie valabil apelul la apărarea libertăţii de opinie similar celui exprimat la demonstraţiile organizate la Paris: "Nu ne temem". Nu-i simplu să spui asta, însă cel care se lasă dominat de teamă deja a pierdut.

Orice nouă tentativă de interzicere a blasfemiei sau alte compromisuri, în speranţa că spiritele se vor calma, ar fi inutile. Căci, după un asemenea demers, ce ar mai urma? În diverse oraşe europene, musulmanii autoproclamaţi "apărători ai moravurilor" din anumite cartiere, îi intimidează sau îi ameninţă pe tinerii petrecăreţi sau pe fetele care umblă în fuste scurte. Ce urmează? Să le convingă să poarte vălul islamic?

Deschis şi critic

Indiferent de circumstanţe, societăţile europene nu se vor conforma niciodată în faţa cererilor grupărilor extremiste. Dar, pentru a-şi exprima limpede poziţia, în dialogul cu islamul ar trebui să fie mai deschişi şi mai critici. Nu ne ajută cu nimic să analizăm cantitatea de violenţă din lumea creştină, islam sau alte religii, în dezbateri de natură teologică.

Recentele atentate şi agresivitatea unei aripi radicale a islamului faţă de alţi credincioşi nu pot fi explicate sau înfrânate amintind de vechile cruciade sau de inchiziţia spaniolă. Şi nici majoritatea musulmană tolerantă şi paşnică nu trebuie îndemnată să lupte contra minorităţii extremiste fiindcă, în condiţiile date, n-ar putea decât să se nască tensiuni în interiorul propriei religii cu reprezentanţii acestor grupări violente. În interiorul islamului, o dezbatere politică şi teologică privind evoluţia acestei religii în secolul 21 este inutilă.

În schimb, noi, europenii, ar trebui să avem curajul de a purta deschis o asemenea discuţie prin prisma valorilor noastre: libertatea de opinie, statul laic şi egalitatea între sexe nu sunt negociabile. Coliziunea între valorile noastre liberale şi un islam care nu separă statul de biserică reprezintă o contradicţie ce n-ar trebui trecută sub tăcere. Libertatea de gândire e o valoare pe care ar trebui s-o apărăm, întrucât ea ne asigură spaţiul în care putem fi ceea ce ne dorim să fim, indiferent de credinţa noastră: creştini, musulmani, evrei, atei sau adepţi ai altor convingeri spirituale.

Constituţia e valabilă pentru toţi

Niciun musulman din mijlocul nostru n-ar trebui să-i impună unui alt credincios concepţia sa despre viaţă sau moarte; cu atât mai puţin obiceiurile sau moravurile sale. În societăţile occidentale, musulmanul se bucură de libertatea de a-şi practica religia - privilegiu de care în unele ţări islamice nu mai dispune.

În Germania, dreptul acesta e ancorat în Constituţie şi este valabil pentru toţi locuitorii ţării, fără excepţie. Şefa Guvernului danez are dreptate: trebuie să ne apărăm de cei care vor să ne atace societăţile libere în care trăim.