Există pariuri pe care, de fapt, n-ai vrea să le câștigi. După un an în care am străbătut Statele Unite ca reporter, în timpul campaniei electorale pentru șefia Casei Albe, prognozele mele dinaintea alegerilor din SUA se deosebeau clar de opinia predominantă. La vremea aceea îmi era limpede că Donald Trump are șanse bune să ajungă la Casa Albă. Și a făcut-o. Iar eu am câștigat o sticlă de Bourbon.

Prieten și dușman

Doi ani mai târziu, au loc din nou alegeri în Statele Unite. Nu este, ce-i drept, ales un nou președinte, ci sunt nominalizați deputații regionali pentru cele două camere ale Congresului. Însă în America lui Donald Trump nu există nimic pe scena politică, fără a avea o legătură cu persoana sa. S-a implicat masiv în campania electorală, iar în ultimele săptămâni a lucrat și mai intens la agenda sa – agenda care împarte lumea în prieteni și dușmani. De pildă mobilizând la granița cu Mexicul mai mulți soldați decât sunt staţionaţi în Irak.

Astfel, Trump le face viața ușoară adversarilor săi. Stilul său agresiv, tiranic, exagerările și minciunile sale provoacă, iar țintele atacate nu întârzie să-i dea replica. Toate acestea îl mențin pe el în centrul atenției și îi împiedică pe democrați să se concentreze asupra lor înşişi și asupra reformării partidului, în ce priveşte programul şi liderii săi politici. În timp ce se inflamează din cauza fiecărui mesaj lansat de Trump pe Twitter, democrații pierd ocazia de a-și forma un candidat care, cu carismă și un program electoral potrivit, să-l poată împiedica pe Trump, în doi ani de zile, să mai obțină încă un mandat.

Este extrem de periculos într-un sistem bipartinic, care polarizează din start, un sistem în care nimeni nu e dependent de alianțe ce obligă, într-o oarecare măsură, la compromisuri. Este dăunător pentru democrați ca taberele să fie atât de scindate încât nici nu mai ascultă una ce zice cealaltă. Și uneori recunosc că tabăra adversă ar putea avea dreptate.

Fără dispute pentru un argument mai bun

Dar cea mai mare problemă pe care Trump i-o lasă moştenire țării sale este distrugerea capacității de a lupta cu argumente, nu pentru convingeri. Fiindcă maestrul mesajelor pe Twitter și al escaladărilor tocmai lucrul acesta l-a obţinut: oamenii vor să creadă ce spune el. Vor să creadă că el va face America din nou măreață. Vor să creadă că un președinte puternic ține piept provocărilor acestei lumi complexe și globalizate și le rezolvă problemele.

A crede nu înseamnă a ști. Faptele, deosebirea adevărului de minciună, își pierd tot mai mult din însemnătate. Acesta este tristul adevăr după un an de luptă electorală și doi ani la Casa Albă. Chiar dacă „ecourile" lui Trump de pe Facebook sau Fox-News s-ar spulbera într-o zi și până și cel mai mare fan al său ar recunoaște că președintele a mințit, n-ar mai avea niciun efect. Fiindcă faptele nu mai contează. Aceasta este problema SUA.

Dacă aflarea adevărului și însemnătatea faptelor nu mai joacă niciun rol, iar minciunile sunt doar niște delicte cavalerești, formarea unei opinii democratice nu mai este posibilă. În cele din urmă, toate acestea înseamnă o subminare a fundamentului percepţiei noastre privind statul şi democraţia și faptul că autocrații nu numai că preiau puterea, dar şi-o şi asigură pe termen lung.