Imaginile din ultima săptămână din Polonia ne dau speranță. Da, chiar așa. Am fost și eu la fața locului și am văzut pe străzi mii de conaționali de-ai mei demonstrând - pentru o justiție independentă și împotriva unei politici radicale. Este deci un motiv de speranță!

Pe de altă parte: că mai este nevoie astăzi în mijlocul Europei să ieși în stradă pentru tribunale libere este un lucru rău, care ne sperie. Teamă generează și radicalismul cu care partidul de guvernământ PiS își impune cu orice preț reformele. Și de asemenea lipsa de respect cu care este respinsă orice poziție contrară.

Guvernul crede că restructurarea statului pe care tocmai o operează ar fi o "schimbare în bine". O opinie la fel de cinică precum numele partidului, "Dreptate și Justiție". Un partid care pune pe butuci rând pe rând toate instituțiile statului.

Luptă pentru cultura politică

Nici măcar nu este vorba de "dreptate și justiție". Este vorba de putere și de bani, dar și de altceva. De ideologie și de un monopol asupra felului în care este interpretată istoria. Nu, guvernul polonez nu acționează cu calm și prudență, ci dimpotrivă, îi împarte pe cetățenii țării în buni și răi. Ceea ce se întâmplă în prezent în Polonia a devenit mai mult decât o luptă pentru putere, este o luptă pentru cultura politică.

Pe de o parte sunt capetele de beton care îl urmează fără discuții pe șeful partidului ca pe un împărat și sunt imune la orice critici sau tentative de dialog serios. Pe de altă parte sunt cei care doresc să-și păstreze libertatea și drepturile la fel ca ceilalți cetățeni europeni și care sunt mândri de specificul național al țării lor, dar vor ca ea să respecte și valorile liberale. Ceea ce le repugnă acestora din urmă este cursul iresponsabil și extrem de agresiv al guvernului - pe plan extern, intern și în societate. Guvernanții refuză orice dialog și încurajează divizarea. Se vede asta atât din deciziile lor, cât și din discursuri.

Pentru politicienii partidului de guvernământ PiS, opoziția nu mai reprezintă doar o "altă forță politică" - nu, a devenit între timp o "opoziție totală", care merită să fie "înfrântă total". O aberație, în opinia mea.

Protestele pașnice de la Varșovia nu au convins guvernul polonez să pornească un dialog. Politicienii PiS îi numesc pe demonstranți "turbați".

Dușmani și trădători

Cei care gândesc altfel nu mai sunt priviți ca o parte a diversității de opinie într-o democrație normală, cu care nu trebuie să fi de acord, dar pe care îi respecți. Pentru PiS, cei cu alte păreri sunt dușmani și trădători, pe care poți să-i ignori sau să-i admonestezi. Cel mai bine le ții niște prelegeri, așa cum se încearcă acum să fie pus la punct președintele Andrzej Duda.

Simplul deputat Jaroslaw Kaczynski numește veto-ul prezidențial al lui Duda "o greșeală", care poate fi încă rectificată și uitată, pentru a putea continua cu restructurarea statului. Interese de partid contra binelui țării - așa ceva nu se poate termina bine. Această ignorare a autorității de stat este revoltătoare și arată cât de imatură este încă democrația poloneză. Când un guvern are atât de puțin respect față de președintele țării, ce respect se mai poate aștepta atunci de la executiv pentru cetățenii de rând ai Poloniei?

Guvernul actual nu caută compromisul, ci confruntarea. Este indecent ca un executiv să își forțeze ordinea proprie asupra statului și societății, în loc să creeze reforme conforme cu Constituția și cu regulile democratice. Succesul după metoda PiS va avea un efect devastator și demoralizant.

Criza se va adânci

Ce se va întâmpla mai departe? Scenariile optimiste nu sunt tocmai cele mai probabile: va rezista tânărul președinte presiunii din propriul partid sau va ceda? Guvernul nu își va schimba în niciun caz poziția. Executivul spune că nu va ceda nici în fața "presiunii străzii", nici în fața celei "din străinătate".

Kaczyński & Co. țin cu dinții de planurile lor radicale de restructurare a Poloniei. Și se așteaptă prin urmare noi proteste de masă în țară. Fronturile se consolidează iar societatea este tot mai divizată. Nu sună deloc bine pentru stabilitatea celei mai mari țări din centrul Europei. Și nici pentru Europa însăși.

Autoare: Rosalia Romaniec/os