Disputa anacronică și alarmistă între Macedonia și Grecia pentru numele fostei republici Iugoslave, o rămășiță a politicii balcanice înapoiate la periferia UE, a dus deseori la turbulențe în ambele țări. Mai ales când se întrevede o soluționare a problemei, așa cum pare în aceste zile la Atena. În astfel de momente se vede cât îi este de greu sud-estului Europei să facă pasul spre modernizare.
 
La mijlocul lui 2018, premierul grec, Alexis Tsipras și omologul său macedonean, Zoran Zaev, au negociat un compromis: țara vecină a Greciei ar urma să poarte oficial numele ”Macedonia de Nord”. Statul, independent din 1991, nu ar mai avea astfel, în accepțiunea grecilor, pretenții la teritoriu în provincia greacă Makedonia și nu s-ar mai pune problema uzurpării moștenirii antice grecești. Iar Atena va sprijini astfel Macedonia în procesul de integrare în NATO și UE - ambele fiind perspective de stabilitate în regiune.

Vânzarea ”numelui sfânt”

Compromisul a fost votat săptămâna trecută în parlamentul Macedoniei. Așa că mingea pentru ratificarea tratatului se află acum în terenul parlamentului grec. Alarma patrioților de la Atena a început să sune: naționalistul înrăit și ministru al Apărării, Panos Kammenos, a demisionat sâmbătă din cauza a ceea ce el înțelege ca ”vânzarea numelui” Makedoniei, renunțând astfel la rolul partidului său de dreapta ANEL, care garanta majoritatea parlamentară a premierului Tsipras.

Premierul speră să-și ia acum avânt printr-o moțiune de cenzură. Aritmetica puterii în parlament face posibilă o victorie la mustață a lui Tsipras, pentru că unii parlamentari ANEL vor vota pentru el, în ciuda rupturii din coaliție. Iar Tsipras este încrezător, chiar și în contextul votului referitor la numele Macedoniei. Ulterior ar putea fi organizate alegeri anticipate. Dar pentru că, oricum, în octombrie urmează să aibă loc alegerile la termen, Tsipras ar putea guverna până atunci și prin majorități alternante în parlament.

Ceea ce este cu adevărat înspăimântător nu este însă o posibilă scurtare a mandatului lui Tsipras, ci vehemența cu care unele partide grecești refuză să renunțe la disputa referitoare la Macedonia. Posibilul viitor premier, conform sondajelor, șeful conservatorilor partidului Nea Demokratia, Kyriakos Mitsotakis, respinge tratatul și dorește noi negocieri cu Skopje. Ironia istoriei: tatăl său, fostul premier Konstantinos Mitsotakis, a fost dat jos în 1993 chiar când ajunsese aproape la un compromis cu Macedonia.

Sperietoare a politicii externe

Și social-democrații se dau înapoi de la o soluționare a problemei. Ca și cum clasa politică greacă ar putea respira în liniște dacă se agață de așa-zise ”chestiuni naționale”. Semn că mai ales într-o țară zguduită de crize, cum e Grecia, se poate face politică la umbra unei sperietori de politică externă. Deja pentru sâmbăta viitoare sunt planificate demonstrații în Makedonia - cea grecească, evident!