Nu, nu este o revoluţie, nici măcar o lovitură. Este o lucrare stufoasă, pentru a cărei lectură ai nevoie de timp. Papa Francisc a prezentat, la şase luni după Sinodul episcopilor dedicat familiei, punctele cheie cu o contribuţie proprie cât se poate de clară. În 325 de puncte, pe circa 200 de pagini, în italiană. Un text spritual, destul de dominat de învăţăturile biblice.

Un nou ton de la Vatican

Da, este un alt fel de discurs despre dragoste, parteneriat şi familie, despre frumuseţe şi despre dificultate, ca şi despre o morală prost înţeleasă. O morală pe care însuşi Francisc o defineşte ca fiind "o morală de birou". Şi, da, Papa se mai referă din când în când şi la "sex" ca şi la "erotism". Un bărbat de 79 de ani, fără experienţa vieţii în cuplu, se referă destul de în detaliu la aspecte ale convieţuirii în doi.

O astfel de lucrare se naşte din principiul: "Voi aţi vorbit - acum scriu eu". După întrunirea Sinodului, Papa s-a pus pe scris. Acum, Francisc - care se consideră totuşi primul între egali - se străduie să abordeze grijile şi problemele cunoscute Sinodului. Este vorba despre lipsurile materiale ale multor familii din ţările sudice, despre dificultăţile accesului la educaţie ca şi despre problemele din cuplul tradiţional. Abordarea pe larg, de multe ori sub semnul canoanelor spirituale, dovedeşte cât de puţin s-au preocupat mai marii bisericii de o temă pe care reprezentanţii sinodului nu doresc sub nicio formă să o amestece cu familia şi căsnicia: homosexualitate. Păcat, tare păcat!

Şi chiar dacă Francisc îi citează de mai multe ori pe predecesorii săi, continuând în mod voit tradiţia - 20 din totalul celor 300 de pagini sunt o premieră pentru un Papă. 20 de pagini care vor intra în istorie.

Îndrumările nu sunt atot-puternice

Chiar din primul paragraf, Francisc se referă la unul din principiile sale care îl apropie de oameni: "timpul este mai valoros decât spaţiul". Altfel spus, "nu toate discuţiile doctrinare, morale sau pastorale trebuie decise prin aplicarea unei învătăţuri bisericeşti". Incredibil! Şi: "în plus, în fiecare ţară sau regiune s-ar putea căuta mai degrabă soluţii interculturale, care să ţină cont de tradiţiile şi provocările locale."

După pasajul introductiv, urmează cuvinte despre aşa numitele situaţii "de excepţie", pe care biserica le-a exclus până acum. Este vorba despre cupluri care nu au primit binecuvântarea bisericii şi despre "despărţiti aflaţi într-o nouă relaţie". Francisc scrie aici că nu se poate aştepta aplicarea "unui reguli general-valabile, care să respecte canoanele". Dar îi încurajează pe duhovnici să caute soluţii. În nici un caz nu se mai poate pretinde acum că toate aceste persoane "ar păcătui de moarte". "Milostivirea" la care se referă deseori Papa Francisc se regăseşte şi aici. Un adevărat păstor nu se poate mulţumi cu stricta aplicare a preceptelor morale. "Prin credinţa că totul este alb sau negru, blocăm uneori calea spre iertare", scrie Francisc.

Discuţiile continuă

De la Paşte asistăm la o adăvărată avalanşă de avertismente. Lideri spirituali moderaţi sau strict-conservatori atrag atenţia, ameninţă şi cer ca învăţămintele lui Christos să nu fie fals înţelese prin îndemnurile actualului Suveran Pontif. La final, nimeni nu se mai bucură. Teama. Teama de propriul curaj. Francisc nu s-a molipsit de această teamă. Ce frumos.

Papa nu lansează un apel la revoluţie, ceea ce nici nu puteam aştepta. Dar el deschide o fereastră şi lasă ceva aer proaspăt în biserică. Abordarea subiectului homosexualităţii, prin care Francisc cu al său stil direct reuşeşte să impresioneze, demonstrează însă că mai sunt multe de făcut. Francisc şi Biserica a făcut primii paşi pe calea reformei. Acum Papa a finalizat oficial partea teoretică - dar el este convins că dezbaterea trebuie continuată cu mult mai mult curaj.