Asta-i cu adevărat o dilemă! Obiectiv vorbind, cele şase ţări candidate la Uniunea Europeană respectă la fel de mult lăudatele standarde de la Bruxelles, ca un motor german pe motorină normele de poluare. Să aştepţi până când toate aceste state şi stătuleţe devin "conforme" echivalează cu un cadou făcut chinezilor. Asiaticii nu întreabă în ce situaţie se află statul de drept în aceste ţări şi nu sunt deranjaţi nici de corupţie. Ei investesc şi creditează la greu Balcanii, regiune care în Occident numai de reputaţie bună nu se bucură. Dar despre acest aspect vom mai vorbi.

Butoi de pulbere

Faptul că în Balcani a sosit "chinezul" explică de ce UE aruncă pur și simplu peste bord vechile sale aşteptări. După acceptarea grăbită a Bulgariei și a României, în 2007, Uniunea a promis să nu îşi mai sporească dimensiunea, ci profunzimea. În primul rând, s-a spus că ar trebui consolidate relațiile cu noii membri estici - un refren care trebuie c-a fost deja uitat. "Cu o voință politică puternică în scopul punerii în aplicare a reformelor", scrie Comisia Europeană astăzi, "Serbia și Muntenegru ar trebui să fie compatibile cu UE până în 2025". O dorință pioasă, dacă nu chiar naivă.

Fapt este că, cel puţin din perspectiva Bruxellesului, Balcanii sunt o casă nebuni. Comportamentul Serbei faţă de Kosovo echivalează cu un război rece, iar în Republica Srpska, Belgradul se amestecă aproape pe faţă, destabilizând ceea ce este de departe cel mai fragil stat din regiune - Bosnia şi Herţegovina.

Macedonia se contrează cu Grecia, care consideră denumirea de Macedonia drept parte a propriei moşteniri istorice. În aproape toate statele balcanice, naţionalismul şi corupţia cunosc o energică deşteptare. Tocmai în această regiune, Uniunea Europeană vrea să arboreze drapelul albastru-galben în câţiva ani. Asta da cutezanţă.

China creditează şi construieşte, iar UE pune condiţii

Adevărul este că nici nu are încotro. Dacă nu are grijă să-i coopteze în "firma" de la Bruxelles pe copiii "inferiori", aceştia apucă pe alte căi, spre est. Chiar estul îndepărtat.

China nu impune condiţii de respectare a statului de drept şi ia în derâdere deficitele democratice. China creează fapte. Construiește poduri și fabrici de oțel în Serbia, aeroporturi în Albania, fabrici de automobile în Ungaria și porturi în Grecia. Ca o recompensă pentru astfel de investiții implementate rapid, Beijingul vrea mai mult decât o mulţumire sinceră: se așteaptă la recunoștință politică. Pe scurt, împrumuturile și proiectele de construcții destinate flancului estic al UE - inclusiv unul extins în viitor - permit deja Beijingului să pătrundă în Uniune.

Influenţa politică a Chinei se face deja simţită. În statele grupului de la Vişegrad, stilul autoritar al Beijingului este lăudat. China îi menajează pe "micii parteneri", lipsindu-i de instrucțiunile venite de la Bruxelles de pildă la adresa Pragăi sau Budapestei. Din punctul de vedere al beneficiarilor, calculul este destul de simplu: China oferă rapid și fără precondiții democratice. Ea creează fapte. Bruxellesul, pe de altă parte, este mult prea lent și predispus să ţină lecţii.

UE în căutare de perspective

Prin urmare, responsabilii de la Bruxelles au motive temeinice să se teamă de angajamentul Regatului de Mijloc în grădina din spatele curţii UE. China vede în estul și sud-estul Europei o staţie de triaj pentru noul drum al mătăsii.

Acest lucru nu poate fi în interesul europenilor. Însă eforturile depuse de UE pentru pentru integrarea ţărilor "inferioare" din sud-estul Europei survin în plină criză. Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au format de mai mult timp o facţiune anti-Bruxelles în cadrul UE. Sunt ţări care înregistrează creşteri economice însemnate, ceea ce nu se poate afirma despre ţările noi, aflate mai la sud. Integrarea are totuşi mult de-a face cu convergența economică. Prin urmare, proiectul "șase noi membri ai familiei UE" rămâne o iluzie - deocamdată.

Acest lucru nu se va schimba nici dacă se atrage atenţia în mod regulat asupra respectării democrației și statului de drept. În Occident este adesea uitat faptul că în aceste țări, pârghiile de conducere sunt deţinute în continuare de generația care a crescut în comunism. După cum se ştie, comunismul a fost înlocuit de o epocă a naționalismului, care încă este determinantă. Vechea UE și noua UE aparţin una celeilalte, doar că deocamdată nu se prea potrivesc.

Volker Wagener