Gluma zilei la locul muncă: "Dă cu bâta-n baltă cât de tare poţi şi-n două săptămâni o să fii şi tu, în sfârşit, promovat!". Alegătorii din Germania sunt stupefiaţi în urma spectacolului oferit de Berlin. Ba mulţi sunt chiar mânioşi. Omul considerat zile-n şir o potenţială ameninţare la adresa democraţiei se bucură acum de o promovare, decisă la o reuniune a coaliţiei de guvernământ. Nu oricine are parte de atâta onoare.  

Faptul că şeful Oficiului Federal pentru Protecţia Constituţiei, adică al serviciului secret intern, este retras din funcţie nu este neobişnuit. Opt din 13 şefi ai aceleiaşi instituţii au avut aceeaşi soartă. Nou este faptul că Hans-Georg Maaßen a declanşat o criză.

O criză guvernamentală?

La fel ca războaiele, crizele guvernamentale nu izbucnesc pur şi simplu, ci sunt provocate. Multe dintre ele în mod deliberat şi fără motiv. Ca aceasta, de exemplu. Partenerul de coaliţie, Partidul Social Democrat (SPD), a tot insistat pe demiterea lui Maaßen. Merkel însăşi s-ar fi putut simţi atacată de declaraţiile lui Maaßen. În fond, el a pus la îndoială credibilitatea cancelarei Merkel după evaluarea incidentelor de la Chemnitz.   

Conducerea SPD ar fi trebuit să ştie că cererea sa de a-l demite pe Maaßen e un răget de tigru care o să sfârşească într-un mieunat de pisicuţă. Fiindcă şeful serviciului secret intern raporta deja cu încredere săptămâna trecută că ministrul federal de Interne, Horst Seehofer, i-ar fi spus că, dacă el, Maaßen, pică, atunci pică şi el, Seehofer. Corect! Iar toate acestea cu mai puţin de o lună înaintea alegerilor regionale din landul Bavaria. Şefa SPD, Andrea Nahles, ar fi trebuit să ştie. Nu trebuie să fi studiat ştiinţe politice ca să pricepi cum stau lucrurile.

Iar SPD va plăti cel mai mare preţ pentru acest teatru. La apropiatele alegeri din Bavaria vom asista la o cădere fără precedent a social-democraţilor. Formaţiunea testează de pe acum gustul înfrângerii: un secretar de stat SPD din Ministerul de Interne a fost pensionat deja pentru a-i face loc lui Maaßen.

Însă nici Angela Merkel sau liderul CSU, Horst Seehofer, nu au motive de bucurie. Bun: Seehofer şi-a satisfăcut ego-ul. Dar lucrul acesta nu serveşte nici ţării, nici formaţiunii sale. Iar Angela Merkel a apelat din nou la strategia pe care o foloseşte de ani de zile: a găsit o soluţie pentru azi, fără să se gândească la consecinţele de mâine.

Numai compromisuri puturoase

Fiindcă noua ediţie a unei coaliţii nu foarte mari are un singur sens: să ţină la distanţă de guvernare formaţiunea populistă de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) şi să împiedice alegerile anticipate care cu siguranţă le-ar da aripi celor din AfD. Şi acum? Compromisuri atât de puturoase, încât mirosul din cartierul guvernamental a devenit insuportabil. Şi germanilor de rând le pute. Iar AfD sare în sus de bucurie.

O constatare tare amară, ţinând seama de faptul că, acum aproape un an de zile, în preajma alegerilor pentru Bundestag, Angela Merkel era premiată pentru rolul său de ancoră a stabilităţii în şi pentru Europa. Iar acum puterea ei se diluează chiar acasă, unde pare să conducă o coaliţie în care nu are nimic de spus. Cancelara şi actualul guvern promovează un singur lucru: mâhnirea. Şi ascensiunea celor care îşi doresc în Germania "un alt sistem". Adică exact ceea ce caută să împiedice Angela Merkel. De regulă, i se mai spune şi eşec.  

Autor: Felix Steiner / CS